Poezii despre aurora, pagina 5
Vacanța mare
Vine vara pe cărare
Și cu ea vacanța mare.
Toți copiii strigă: uraaa,
Să înceapă aventura!
Marea valuri își agită
Ca și cum ar fi vrăjită
Și-l vedem pe Nemo parcă
Ifruntând furtuni pe-o barcă.
L-om urma, să fie clar,
Pe-un vapor imaginar
Unde Dick Sand pe noi toți
Ne va face mateloți.
De la mare, sus la munte
Vom urca pe piscuri multe.
Nu vom fi simpli turiști:
Ne fom face alpiniști!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alfabetul. Cheia tainelor lumii" de Aurora Georgescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!
Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
și naiuri și harfe și lire!
poezie celebră de Emil Botta din Pe-o gură de rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul Aurorii Boreale
Rostogolește-ți gândul peste mine,
Cu forța pasiunii mă-nfierbântă
Și caută fiorul a-mi menține,
Să afli cum lumina-n raze cântă!
Azi spectrul ei spre tine se lărgește.
O vezi în preafrumoasa-i despletire?
Când Aurora Boreală crește,
Văzduhul nu-ndrăznește să respire,
Iar glasul ei se-aude-n depărtare!
Tot cerul e vrăjit de-a sa prezență,
Dar privilegiul doar un ochi îl are
De-a fi cu ochiul ei în convergență.
Privește-o! Pentru tine se arată
Cât timp pupila mea e dilatată.
sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cum ningea odată...
Ninge, botezând câmpia
Cu un dor nemărginit,
Că tratându-și miopia,
Iarna dragă, a venit.
Ninge cu bucăți pufoase,
Moale, rece, delicat,
Stelele armonioase
Vin cernute peste sat.
Ninge-mpodobind orașul
Cu argint dintr-un fuior,
Lângă mine motănașul
Toarce leneș: sforrr! sforrr! sforrr!
Ninge cum ningea odată,
În copilăria mea,
Prin fereastra mea brodată,
Vreau s-ating o dalbă stea.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!
Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
si naiuri si harfe si lire!
poezie celebră de Emil Botta din volumul: Pe-o gura de rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de viață
meditez deșertăciunile până la absurd
într-o auroră pogorâtă în suflet
în grădina cu speranțe să mai zburd
printre fluturii îndepărtați de urlet.
fioruri infinite îmi străbat ființa
seva vieții o extrag din rădăcini
lupt cu bătrânețea și cu suferința
ard în conștiință spini și mărăcini.
îmbrățișări de raze mă transfigurează
fiecare patimă e lecție de viață
astăzi poezia mă înflăcărează
extrăgând din ea înțeleaptă povață.
un infinit de gânduri mă ține trează
în noaptea când cerul lucruri mă învață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deziluzie
Vântul solfegia, păru-ți răvășește,
străîn eșți de tot și fără greutate,
coroana spinilor în florile de cactus
s-a întrupat în tine, mișelește.
Pacea pădurii ochii-ți infrunzeste,
devinind ferestre în regatul morții.
Indiferent cultivi pasiuni bolnave,
dureri și rânjete cresc în proporții.
Eșți gol înșelător, nimic din ce păreai...
Răcoarea ce coboară nu stinge a ta arsură,
nici cerul nu te-atinge, departe-i a sa mână,
iar capul tău frumos ce-atârnă,
nu mai zărește aurora ce-ți era cândva cunună.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar castanii...
S-au întâlnit după ani și ani...
amintirile lor se ridicau stol,
se simțeau uniți,
reîntorși într-un trecut
ce-i urmărea cu aviditate...
erau cuprinși de emoții
prost stăpânite,
triști și fericiți totodată,
și... pentru o clipă
s-au lăsat vrăjiți,
uitând de temerile
ce i-au împresurat
o viață întreagă...
cu obrajii însuflețiți
și ochi strălucitori,
păreau îmbătați de lumină
și de speranță...
iar castanii,
cu florile ca niște lumânări roz,
iradiau sclipiri de auroră
[...] Citește tot
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt calea dintre cer și mare
Sunt calea dintre cer și mare
unde gândul granițe nu are
și aurora e liberă de fragile suspine.
Sunt răsăritul ce delicat soarele atinge
și somnoros salută luna ce se stinge.
Sunt asfințitul din seara răcoroasă
când după un deal lumina moare
și sunt vocea vântului ce-n inimă caută ascultare
pe frunzele timpului suflând nori ușori, pufoși și moi
unde ar putea găsi odihna.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sincronie
La intervale de jumătate de secundă
Aud cum curge pic cu pic apa
Și pic cu pic parcă inundă
Întreagă, lumea asta moartă.
E moartă că nu se oprește să vadă
Să stea să privească o clipă.
Mă-ntreb cine o gonește de-ndată
Ce pas cu pas timpul măsoară.
Să stea să privească o clipă măcar
Cum ceilalți din jur aleargă întruna
Ce râs Doamne, ce râs bizar
Ar stârni în noi măcar fuga.
Să vezi cum se mișcă și forfotă
O lume-ntreagă dintr-un cap la altul
Și nu se oprește măcar o secundă să vadă
Măcar pe vecinul de-alături.
poezie de Aurora Neagu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!