Special

Efect special

mă sui în leagănul dintre
două fire de viaţă
prins de cer
cu sfori de îngeri
mă fac dintr-odată copil
iar cerul copilăria mea
îmi vin păsările amintiri îndepărtate
se apropie în zbor
apoi îmi cresc atâţia copaci pentru ele
iarbă pentru picioarele care
aleargă până la marginea apei
de-aici ies oameni
ţinându-se de mâini
şi multe săruturi devin mieluţi
zburdalnici pe câmpuri
fine pete de culoare sub penelul vremii

mă legăn şi râd şi zăresc braţele unui bărbat
puternic deschise pentru a-mi cuprinde
toate alintările

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburile noastre

Cumpărăm alte ceşti de ceai?
Cele vechi sunt atât de uzate!
Ceramica lor încercată
Mai păstrează arome uitate.

Eu zic să ramânem fideli
Acestor cioburi fierbinţi,
Din care tu şi eu,
Ca doi şcolari cuminţi,
Ne bem ceaiul
După – amiezelor banale.
Eu, la un etaj într-un bloc,
Răsfoindu-l pe Dante,
Tu... oriunde,
Perorând aleatoriu
Vechi citate din Calvin,
Luther sau Spurgeon.

Uite, ceaiul de astăzi,
De Roş Ha Şanah,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (septembrie 2011, Roş Ha Şanah, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren rătăcit

Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, aşezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut să ne scoată.

Eu încă l-aştept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.

Şi încă mai sper să apari pe-nserat,
din trenul bizar să cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana la urma

Ziua,
fântâna îmi citeşte privirea.
Triste clipe
se adună
în jurul straturilor de piatră.
Furate bucăţi
rotund aşezate în trupul ei...
Ziduri.
Ziduri de piatră
ucisă, înviată de limpede apă
şi... eu.
Eu?
Un stei special
amenajat cu braţe
cerşind picături de viaţă,
uniform destrămate
în conice vase de lut.
Aspre lumini
varsă cerul
în conturul de piatră.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără griji

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai muzica

Numai muzica e perfectă, îmi spunea
un prieten, şi moartea aş adăuga eu,
numai muzica şi moartea sunt perfecte.
sunt două femei fără cusururi
au părul buclat şi talia fină, au
gleznele subţiri şi mâinile mici, ştiu
să facă conversaţie şi să cânte la
clavecin, avere n-au, asta e adevărat.

Numai muzica e perfectă, îmi dpunea
un prieten, eu am adăugat şi moartea
în această paradigmă, uitaţi-vă la ea,
seara în special, când tocurile înalte
i se aud bătând în adâncul sufletului,
acest gang fărp sfârşit, fără lumină,
fără răspunsuri, fără iertare...

Numai muzica şi moartea.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

scriu poezia,
un rahat de poezie nemestecabilă
tremură tinerii din încheieturi aşteaptă
mai scrie babacul?

tremură de două luni şi aşteaptă
cum ai aştepta o flegmă pe faţă
candid plasată de un maestru yoga.

nu vreu să-i dezamăgesc
scriu oarecum cu silă
dar dedicat
au dreptul să citească un poem
nemaipomenit
în fumul de cînepă

fumul îl face inspirabil
şi inspiraţia
trece direct în creier
cum un virus creat special

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genialii

cred că nouă ne lipseşte majestatea sinelui
strălucirea demnităţii sau
schimbarea gărzii la palatul încrederii
muzica de fanfară la trecerea zilei
pe sub arcul de triumf al trupului

am putea scoate cenuşiul din culorile vremii
petalele uscate din corola vorbei
am putea cânta la viorile glasului
simfonia iubirii aproapelui

am putea

silabisi din memoria timpanelor
sunetele câtorva buchete de flori
din marşul Radetzki de la Musickverein
şi câte şi mai câte

dar ce bine ne-ar prinde dacă
am reuşi să ne apropiem între noi

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Tipuriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul greu al tinereţii...

Astăzi joc rolul principal
În episodul vieţii mele
Îmi încep scena cu-n surâs formal
Şi-mi etalez pe rând costumele

Nu am aşteptări măreţe
Deşi m-am regăsit an după an
În zeci de scene de tandreţe
Din zeci de pagini de roman

Astăzi joc pe scena vieţii
Şi rolul este special
Joc rolul greu al tinereţii
În modul cel mai natural

În seara asta spectatorii
Vor privi o scenă mută
Şi poate numai autorii
Simţi-vor partea cunoscută

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în arc de cerc

La ora de geometrie
rămân aşezat pe scaun
şi iau în considerare axul copacilor,
sau mai bine o pădure cu plopi
pentru că aici totul este aliniat.
Evitând calculele plictisitoare
în special atunci când sunt uitate formulele,
pentru a repera o simetrie în peisaj
nu folosesc instrumente,
doar privirea.
Corpul meu dispare şi el -
este desigur un semn bun;
caut figurile care se ascund aici
prin colţuri apărând unele unghiuri
a căror sumă o fac imediat
şi o proiectez în orice punct
ale cărui coordonate au ceva poetic.
Este chiar distractiv!
Apoi, mă gândesc la enunţul unei probleme
pe care o las în locul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Julien Boutreux, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!