Poezii despre Special, pagina 4
* * *
Cățeluș iubăreț, cu părul lins,
Inima tu mi-ai atins
Și mă dezgheț când în brațe te-am prins
Ai aprins in mine un sentiment de necuprins
Ai ceva special,
Pot spune asta oficial,
Iubirea ta e fără cuvinte,
Iubirea ta nu minte
De-am lua cu toții aminte
La aceste amănunte
Am putea urca pe cel mai mare munte,
Animăluțele ne oferă iubire fierbinte
Iubiți și oferiți în jur iubire,
A sufletului hrănire,
Întreaga omenire
E a noastră menire...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fire de nisip în sărut
Dădea orele înapoi
Cu genele din clipire
Timpul nervos, șuvoi
Inlemnea în fericire
Cleapsidra în deja-vuu
Se spărgea și îngheța
Un efect special cu magia
Care o stii doar tuu
Să naști clipe petale
Din fire de nisip letale
Ce se uneau într-un sărut
In fluturi de azimut
Când tu cu o privire
Dădeai timpul înapoi
Doar cu un sărut vioi
Pentru mine, iubire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
au fost martorii timpului
pierdut pe cărările inimii
umblam și aveam consimțământul lor
au acceptat dragostea noastră
ne-au deschis o poartă a eternului
știau să ne strige versurile
știau să ne strige iubirea
știau să ne întărească
copacii aceia au început să transpire
se culcau la pământ pentru prima oară
deși erau frânți au început să zboare
le trebuia și lor un salon special
să le servim poezia drept medicament
să le dăm dragostea pentru a-i alinta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubire! Cât te-am așteptat, te căutam orbește;
Să te am, aș fi dat orice posibil omenește.
Dar negăsind ce îmi doream, învisă-am renunțat.
Și-atunci când n-aș mai fi crezut, în viață mi-ai intrat.
E vis sau e un fapt real? E bine sau e rău?
E normal să mă simt protejată la brațul tău?
De ce îmi ești tu primul gând în zorii dimineții?
Și cum reușești să mă scoți din ghearele tristeții?
Ce ai așa de special încât te vreau o viață?
Cum poți și fără să încerci să-mi pui zâmbet pe față?
Cred că-i adevarată vorba "Nu căuta și vei găsi",
Tu ai creat mii de culori doar din tonuri de gri.
poezie de Gabriela Dedu
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu încerca!
Vântul tău a zidit în inima mea fluturii dragostei
Și ne-a atins privirea cu dansuri creștine
Nu încerca să-mi îngrădești libertatea!
Razele mele se scaldă în râul ochilor tăi
Și devin umbre pe buzele pârlite de nesomn
Nu încerca să mă atingi cu mâna ta pufoasă
Eu sunt un fulg călător spre lumi aprinse
Nu încerca să mă strigi în noapte
Eu stau cu urechea aprinsă la dansul lumilor acerb
Nu încerca să mă retragi din minte
Eu am un loc special, destinat dependenței de necontrolat
Nu încerca să mă strigi dimineața
Eu mă trezesc mai devreme decât viața.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un centru
de reciclare completă
simt un curent intern
mă înfioară electrolitic
nu eram a
dus pentru o reciclare totală
era defectă placa de bază
din cauza umezelii captată
prin jgheaburi și burlane
sângele era aproape fluid
și circula o jumătate de zi
reacțiile nervoase erau de
reglate după o deshidratare
controlată de un microprocesor
amintirile au fost recuperate
pe un dispozitiv special
inima era roșie
umană în proporție de zece la sută
puteam să plâng și
și
să râd și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi știut...
Bătrâni și copii erau străzile pline,
Dacă aș fi știut c-o s-ajungă ruine
Țărișoara aceasta, nu aș mai fi sperat
La o-ntreagă frăție, aș fi plecat!
M-aș fi dus de nebun, aș fi luat-o din loc!
Nu aș mai fi privit în urmă deloc.
Nu aș mai fi sperat, la nimic împreună,
Aș fi luat-o din loc... după-o altfel de turmă.
Azi, îmi vine prea greu să accept nebunia
Ce-a cuprins omenirea, în special România...
Ce-a făcut să s-aleagă praful de noi.
Cum să nu mă apese, privind înapoi!?
E-o prostie în aer, ce ne-ar arde pe toți!
Îmi e clar că ne vor despuiați de chiloți...
Deja, nu mai aveam demnitate deloc
Și-ncurând, vom rămâne fără gram de noroc...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tren
Am sclipiri in care mai scriu cate-un vers
Da-n rest am un suflet destul de banal
Care-atunci cand toate sunt la carnaval
Sta singur in casa molatec si sters
Ma-ntreb uneori daca sunt special
Pentru simplul fapt ca nu ma integrez
Si-apoi imi raspund fara sa epatez
Ca nu mai gasesc masca de carnaval
Ma doare un deget de cand mi l-am prins
La usa la care-am batut indecis
Sa aflu ce-i maine, dar ea s-a inchis
Pe mana mea dreapta total dinadins
Ii spun raspicat controlorului scund
Din trenul cu care in cap ma incurc
Ca imi pare rau, dar eu n-am vrut sa urc
Ca nu am bilet si ca regret profund
poezie de Gabriel Cîndea (iunie 2017)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis Hibernal
Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.
În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut să ne scoată.
Eu încă l-aștept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.
Și încă mai sper să apari pe-nserat,
din trenul bizar să cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Mi-aș fi dorit să mă aducă barza
dealtfel mult timp am crezut asta cu sfințenie
faptul că veneam de undeva din cer
dintr-o lume atât de albastră
dintr-o lume atât de lipsită de margini
mă făcea să mă simt special
dar apoi am auzit că barza asta îi aduce pe toți
și nu-i decât mesager cu picioare subțiri
apoi ca mai toți copiii am aflat adevărul
într-o zi tristă sub un cer parcă întors pe dos
de atunci număr berzele primăvara
din doi în doi mai tot timpul
chiar dacă mi-aș fi dorit să fiu puiul cerului
singurul bărzoi adevărat mi-a fost ceaușescu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!