Toate rezultatele despre +mi-e +sete +de +tine, pagina 5
Nu-mi aflu pace...
Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă;
Mai sus de cer vreau, zac în ţărna grea;
Nimic nu am şi-o lume strâng în braţă.
De Amor sunt întemniţat aşa;
Juvăţul nu-mi slăbeşte nici mă-nhaţă;
Nici nu-s ucis, nici lanţul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu şi nici în viaţă.
Văd fără ochi şi fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârşit şi caut milă;
Urât îmi sunt şi spre iubire năzui.
M-alin cu dorul meu şi râd în plânsu-mi.
De moarte şi de viaţă mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.
poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Şi mi-e strigăt să te strig
Mi-e atîta dor de dor,
Şi-atâta sete de sete,
Să mă-mbăt cu gânduri bete,
Cât de moarte să nu mor...
Foame mi-i de sân flămând,
De-al tău trup prea întrupat,
De gându-ţi îngândurat
Şi de statu-n poartă stând!
Înciudat eu sunt de ciudă
Şi de ziuă prea-nziuat,
De spaimă-s înspăimântat
Şi trudit de-atâta trudă...
Într-o noapte înnoptate-aş,
Prin parfumu-ţi parfumat,
Şi jur, cum n-am mai jurat,
Că te sărut, săruta-te-aş...
[...] Citeşte tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caneluri
Copacul ăsta se uită la mine de câteva ore.
Îmi tâmplăreşte gândul de acum,
Se uită la mine, la tine, la toate.
Degeaba mai sorb înfiorări din gândul cu tine
În seara asta nu freamăt,
Nu mai am foame, nu mai am sete
Mi-e teamă să adorm, să nu alunec.....
Îmi dezleg ochii din eşarfa ultimei înserări
Canelurile copacilor păstrează umbra
Sărutările, şoaptele, emoţiile
Iar scoarţa lumina, candoarea şi ura,
Tot cad frunze din teiul înalt
Sus, pe o crengă, ferită de aştri,
O frunză a prins forma unri inimii
A inimii mele sau a altcuiva.
Se apleacă uşor, tot mai mult spre pământ
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş bea dintr-o oală de lut
Mi-e sete de tine,
Te-aş bea dintr-o vadră,
Dintr-o oală de lut ars,
Cu dragoste,
Cu buzele arse,
Cu sete,
Mi-e sete de tine,
Mi-e dor de tine,
Să-mi curgi
Roşu ca sângele pe bărbie,
Pe trup,
Pe vise,
Să ţin capul pe spate
Până îmi vezi stele în irişi,
Te-aş bea până la fund,
Cu patimă,
Cu poftă,
Ca un mort de sete
Într-o zi de post negru,
Te-aş bea ca un ţăran însetat
[...] Citeşte tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-eşti simţuri
Mi-e foame de tine cum macul din lan,
Ce-şi trage culoarea din verdele crud,
Să spargă din soare, din galbenul ud
Şi-n sânge petală să-mi mângâie alean.
Mi-e sete să sorb spuma crestelor valuri,
Ce-mi bat, pustiind corp, fărâma-n nisipuri,
Golindu-mă-n nud, de nu-ţi simt printre picuri,
Din aburul cald, netezindu-mi din maluri.
Mi-e izul tău fin în narine, rupestre
Culori nestemate, pictând chip ce ai.
Te inspir nesfârşit, că te-aş pierde, alai
Din tu, numai tu, şir de zâne pedestre.
Mi-e văzul pâclit de aşteptarea orbindă
Privind amintiri, ce mi-au ars cristaline
Din luciul de perlă al pielii de tine...
Sunt doar o retină de argintu-ţi oglindă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buretele
"... Sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat."
(1 Ioan 1:7)
Mă uit la tine... Tu eşti oare?...
Ţi-e haina plină de pământ,
Ţi-e sufletul mânjit şi frânt;
De-abia poţi merge pe picioare...
Mă uit la tine... şi mă doare
Că viaţa prea e trecătoare
Şi prea-i murdar al tău veşmânt...
În căutarea unui bine
Priveşti în jos... priveşti în sus.
Ai vrea un leac, dar leacuri nu-s.
Să scapi de pete şi ruşine
Nu alerga la porţi streine,
Neputincioase ca şi tine —
Tu vino-n şcoala lui Isus!
Căci cel mai minunat burete
[...] Citeşte tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dreptul la răspuns
Ce pasăre măiastră îţi zboară în retină?
De unde,-n toiul nopţii, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ţi se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănţui?... De unde să te rup?
Ce râu de foc şi lavă îţi curge lin în vene?
Ce fluturi îţi dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ţi se-aprind?
Cum reuşeşti, din şoapte, să împleteşti colind?
Cum poţi purta în tine şi munţi înalţi şi mare?
De ce ţi-e trupul pâine iar zbaterea ţi-e sare?
De ce în nopţi cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... şi-s flămând?
De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Eşti femeie?... Am dreptul la răspuns.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te văd în toate doar pe tine...
A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieşit săracă cu-n suflet plin de mucegai.
Şi mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerşetor,
Care cerşea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinţ croit din ceară care ţi-a luat iubirea-n râs.
Mi-e inima mult prea bolnavă şi nu mai am cum s-o repar.
Când ţi-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, şi-n gură am, un gust amar.
Şi iar mi-e dor şi mi-e ruşine, că te iubesc dar în zadar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Psalm, I (de sinceritate)
Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când ştiu că totul Ţie-Ţi aparţine!
Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet şi de nume!
Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orişice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină şi de desfătare!
Mi-e greu să-mi ţin toate rănile-n mine
Şi să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ţi spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"
[...] Citeşte tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mă! Înţelegi câtă nevoie am de căldura aceasta a regasirii de sine? Nu vreau mai mult decât să-mi fii acasă. Într-un colţ de lume mică şi blândă, zugravit dezordonat în culorile fericirii, într-o ceaşcă fierbinte de ceai, la margine de Noiembrie tăcut şi plin de mistere. Mi-e sete de iubiri care nu rănesc, de suflete care vindecă prin trecerea lină în drumul hazardului. Mi-e foame de linişte, într-o aglomeraţie ostenitoare de străini orbi. Aş muşca din ea, până la rădăcina tulburărilor, cât să-i pot asimila înţelesul surd. Pe urmă m-aş împărţi cu tine, fără intenţii şi interese ascunse. Sărăcia amintirilor crude să ne facă bogăţi şi simpli, într-un paradox al existenţei umile.
Andreea Palasescu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
