Epigrame despre dor de parinti, pagina 5

Desigur, poate vă-ntrebaţi,
Când prin năravuri dau în gropi:
Cum din părinţi evoluaţi,
Se nasc copii "pitecantropi"?

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerându-şi voie la părinţi
C-o fată mândră să se-nsoare,
Vrând să-şi ia inima în dinţi
A constatat că nu-i mai are.

Ca s-o ceară de nevastă
De la scumpii ei părinţi
Alerga cu limba scoasă...
Însă şi strângând din dinţi!

Am învăţat de la părinţi,
Dar şi citind mereu, cu spor,
Că Petru şi Ioan sunt sfinţi,
Iar Gârda e patronu' lor.

E sexul o faptă stresantă:
Întâi te fereşti de părinţi,
Apoi de copiii cuminţi,
De soaţă, urmând şi de-amantă.

Trecea în clasa opta Măriuca,
Pentru părinţi era "păpuşă mică"
Când vestea i-a lovit precum măciuca:
Păpuşa lor va fi curând... mămică.

Tot auzea de la părinţi:
"Îţi creşte nasul, dacă minţi!"
Acum, al lui e-atât de mare,
De nu-l mai ia nici la "purtare"!

Recomandat de-ai lui părinţi,
M-am dus la el: rapid, mişelul
Mi-a scos din gură vreo trei dinţi
Şi mi-a golit şi portofelul.

Ei ne-au urat s-avem de toate,
Copii, nepoţi şi sănătate,
Iar la plecare, printre dinţi,
Ne-au zis ceva şi de părinţi.

Când frumuseţea-i corespunde,
Şi mâna-i ceri, nu te dezici
Chiar dacă "zestrea" ei ascunde,
Copii din flori, părinţi, bunici..

<< < Pagina 5 >

+dor +de +parinti