Epigrame despre dor de parinti, pagina 4

Tineri chipeşi şi activi
Vor un trai fără emoţii
Şi părinţi mai longevivi
Ca să-şi crească şi nepoţii.

Adevărul şi minciuna,
Se atestă că sunt fraţi,
Iar părinţi, întotdeauna,
I-au avut pe avocaţi.

Un ciudat metis metalic
E pe cale să se nască
Din părinţi: cocoşul galic
Şi căţeaua oltenească.

Vin acas'mânaţi de doruri
-Sărbătoare, bucurie-
Tinerii petrec prin mall-uri
Gazdele-n bucătărie...

Taman-zilele lui Faur
A cerut-o la părinţi;
Căci având atâta aur
I-a-mbrăcat şi câţiva dinţi.

Prostănacii de părinţi,
Tot mereu îşi ies din minţi,
Ne-mbrâncesc şi-s furioşi,
Că suntem... copilăroşi...

Studenţi mi-s doi şi-s silitori
Îi ştiu pe Platon şi Seneca
Şi studiază până-n zori
Când se închide... discoteca.

Când îi vine ei bâzdâcul
Coana-şi ia calabalâcul,
Că-şi cunoaşte bine rostul...
C-o s-o roage iarăşi... prostul!

De-o văd, ţin mâinile cuminţi,
Încerc să am închisă gura
Dar mă reclamă la părinţi,
C-o agresez cu uitătura.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ştiut de la părinţi,
Ce mi-au fost ca nişte sfinţi,
Să nu faci ce-ai să renegi,
"Ce cultivi, aia culegi"!

<< < Pagina 4 >

+dor +de +parinti