padure

Cercul absent

Mâ înec! De multe ori mă înec
într-o pădure cu cireşi suculenţi
cu urşi blestemaţi cu păsări scârbite
cu zmeură albă
cu morţii absenţi!
Mă înec! În copia ta
în sâni cu genunchii la burtâ
într-o saltea
mă înec
şi nu mă ascultă...
şi nu mâ ascultâ...
mâna şi fereastra şi pasărea mea
şi umărul meu
şi oasele scoicii
şi zeama căldurii...
Auzi tu?
Mă înec!
steaua mea
să-mi dai tu moarte
de-ale gurii

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Als: Ce-i asta?
Rena: N-am idee.
Als: Ce fel de copaci sunt aceştia?
Rena: Nici asta nu ştiu. Ar putea fi Sequoia...
Als: Ce vegetaţie! Parcă ar fi o pădure tropicală.
Rena: Poate asta şi e...
Als: În ce zonă a globului am nimerit oare?
Rena: Probabil în America de Sud; parcă pe acolo sunt păduri de genul acesteia, cu Sequoia...
Als: Probabil...

replici din romanul "Speranţa"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare iberic

Om de pădure sunt şi-mi place frunza.
Dar în pădurea de pini
de la Estoril, sub soarele torid,
o umbră nu găseşti printre lumini,
să te apere de raze.
Aci izvoarele nu se deschid.
Vânturate de mori de vânt
miresmele fierbinţi ucid.
O clipă mă amăgesc cu
oceanul ce se vede-n zare, dar umbră nici apa nu are să-mi învelească inima bolnavă.
Să-mi învelească inima bolnavă mi-ar trebui de-aiurea dezmierdare, multă-nrourată slavă, a Vlahiei deasă, largă, reavănă dumbravă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă extrag din visul

ce tainic mă ţinea în himere
cobor picioarele goale
pe parchetul rece şi mă aşez
în faţa unui ibric ce strigă
să fac din moftul lui literatură
cafeaua abureşte în cană
adaug un hău de pădure
albită în depărtarea lui decembrie
stiloul elegant lasă litere şi versuri
pe hârtie apar steluţe tresărind
din visul părăsit după o lungă
teorie oscilând spre infinit
ţigara din pachet mă îmbie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picassian

Un singur ochi
creştin şi mare
răsare din ocean
privind în zare
şi îndrumând
un Magellan

Un sân fierbinte
plin de sevă
creşte din ploaie
în pădure
alternativă carnivoră
la fructe cu odor
de mure

Un chip angelic
pe un munte
născut din piatră
se înmoaie
privind la cer...

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uscate lacrimi

Când mă mai plâng,
Mi se ciupesc din strune,
Întinse, aproape a rupe, bune
Cât încă nu mă frâng.

Când mă despart,
E ca şi un ecou,
Ce se întoarce afazat...
Târziu şi deformat de hău.

Când încă mai visez,
Sunt ca un curcubeu
Plin de culoare; crez
De-un arc, pe-un defileu.

Când plâns şi el dispare,
S-a dus şi strigăt, strună,
Culoare... pe uscat se moare...
Cum o pădure, asecând arid, sub dună.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea roză de răsură

cochetez cu gândul tandru
că-s o floare de răsură
îngrădită de ghimpi aspri
lângă rugii verzi de mură!

bâzâită de-o albină
ce nectar vrea să îmi fure
mângâiată de un soare
lângă margini de pădure!

cu petale roze... fragezi
văd tot cerul ca-i albastru
şi mă tem de o furtună
care-mi pare un dezastru!

însă... soare străluceşte
vine apoi şi blânda lună
cineva sus mă iubeşte..
floare roză de răsură!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ
Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină,
Dar furtuna nu-l doboară căci pe umărul de frate se anină
Şi-mpreună-n toiul vijeliei se îmbrăţişează legănaţi în dans,
Că în pădure mulţi copaci crescut-au dintr-o singură tulpină.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Stai, în casa ta, Titină,
Doar nu vrei sa iei COVIDUL,
Viata este prea frumoasă,
Ca să lasi în urmă... VIDUL!

Stiu că este primăvară
Si că te cheamă pădurea,
Cu alaiul ei de flori
Si-ţi vine să pleci aiurea..

Natura a înviat
Şi -n padure cântă cucii,
Dar această suferinţă,
Este ASUMAREA CRUCII.

Vin şi alte primăveri,
Stai în casă, acum, Titină,
Căci numai prin suferinţă,
Se ajunge la LUMINĂ!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj promis

La margine de lac, lângă pădure,
Pe undele ce poartă creste sure
Printre –adieri albastre, fericite,
Îmi duc cu mine umbrele-alungite.

Sunt umbrele de gânduri şi de vise,
Sunt drumuri către rai cândva promise,
Când luntrea de argint se legăna
Pe lacul unde luna aţipea.

Atâtea năvălesc în mine sparte,
Ca valurile-n luntrea ce desparte
Un mal de altul, vis promis de fapte
Şi-un lac imens de stelele din noapte...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!