padure

Poarta înspre mama

câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele zborului

Luminişul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.

O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.

Luminişul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşitul unui picur

un picur mi-a căzut pe obraz
şi mintea m-a alergat deja
prin ploaia de vară
creştetul inspecta norii
mirosea a ciuperci de pădure
am furat un fulger
pentru arcul zodiei mele
subit
m-am rătăcit
în poienile ochilor tăi
iar inima mea te strângea la piept
într-un gest aparent reflexiv
posesivitatea îşi ţesea pânza ei trainică
de proximitate
integrându-ne
atunci gândurile noastre au devenit rugă
de nesfârşire

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărului

Domnind înaltul ca un rege,
Desprins din basmele cu zmei,
Te-acopăr lin murmur de tei...
Când te-nţeleg făr-a-nţelege!

O!... tu eşti vis, intrat pe hornul,
Unei iubiri cu păr bălai,
Când în zadar, nu pot să-mi dai,
Să-ţi împrumut o clipă cornul!

Vîslind mereu spre ce erai,
Te cat în urme de pădure
Şi-aş vrea să vin o clipă-n rai,

Pe un luceafăr, că-s uşure,
Să înţeleg un vers de nai...
Pegasul de-ar putea să-ndure!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii ţăran...

Să-ţi priveşti chipul în izvor,
Să nu renunţi aşa uşor...!
S-adormi în cântece de greieri,
Tu dealurile să-ţi cutreieri!

Să mergi desculţ prin verdea iarbă,
Să nu laşi dorul să te piardă!
Să culegi fructe de pădure,
Să trăieşti sentimente pure!

Să te-ntâlneşti cu cerbii-n munţi,
Să iubeşti fără să renunţi!
Să lucrezi lotul din străbuni,
Pe nimeni să nu te răzbuni!
............
Să fii-nţelept şi de cuvânt,
Să-ţi fie viaţa ca de sfânt!
Să ne trăiască teii-n floare,
Să fim ţărani, e o onoare!

poezie de Ana Iordache (30 ianuarie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un aşa de mare adânc

pe care şi groapa marianelor ar fi invidioasă
încerc să-mi ridic pleoapele
deşi capul mi se turteşte de presiunea absurdă
a celor câteva oceane aflate deasupra
unele cel puţin îngheţate
pe cât de atlantice pot fi
şi mai deloc pacifice

aici întunericul e mai greu de suportat
cu pleopele închise

dintr-o asemenea acoperire
încă te mai iubesc
ca pe o stea polară
ca pe un muşchi de pădure
ca pe un ac de busolă blocat
spre miazăzi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Hoţii pândeau în câmpii să te fure,
Frumoşi şi sălbatici sunt hoţii de cai,
Umerii lor miroseau a pădure,
Palmele aspre a lumină de rai,

Tu te-arătai peste deal ca o rugă,
Cu noaptea pierdută în părul ierbos
Şi drumul se-oprise cu cerbii în fugă
Şi hoţii de cai îngheţau de frumos,

De părul tău negru pierise câmpia
Şi hoţii de cai miroseau a pământ,
Doar sufletul lor te furase, Maria,
În zori la o vânătoare de vânt...

poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat, copil...

Te-am visat copil flămând
de ninsoare şi de vânt,
de ploaia bătând în geamuri,
copil agăţat de ramuri,

printre crengi cu rodul plin
aşteptându-mă să vin,
sau prin viţele de vie,
scriind prima poezie...

Te-am visat pe drumul lung,
cel care ducea spre crâng,
în căruţă, stând pe paie,
alături de unchiu' Nae!

Dii, căluţ, hai la pădure,
să culegem în vis, mure,
un pic mai sus de fântână,
hai mai repede, cu vână!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia...

La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura şi sculptura...
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se căţăra pe stânci
şi, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumuseţea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuşi Dumnezeu....
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
păşea uşor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celeşti i-au modelat trupul
din cel mai preţios jad,
mirosind a mentă sălbatică
şi a Dragoste.....

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!