omenesc, prea omenesc

Nu-ndrăznesc

De m-ai asculta vreodată
aş voi ca să-ţi vorbesc
tu m-asculţi... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
eşti prea bună, eşti prea dulce
însă fără voia mea
ca şi-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.

Am a-ţi spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ţi văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.

Mersul tău e de regină
ochiu-ţi e impunător

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 88

Prea fericiţi nu suntem, dar plutim...
Aceasta-i tot ce suntem şi ce ştim
Despre ciudata stare care a fost
Lăsată nouă spre a-i da de rost...
Şi iată-ne supuşi unei căderi
Prin zilele neprevăzutei veri,
Şi, iata-ne constrânşi la îndurat
Iubirea, ca pe un fapt adevărat,
Cu toate ale sale, care pot
Să ne usuce frunzele de tot...
Nemaiavând ce urme să lăsăm,
Prea fericiţi nu suntem, dar... visăm.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel guvernării

Cu "pălăria" lor prea mare
Auz şi văz li se astupă,
Doresc acces la guvernare,
Dar sunt ca pătrunjelu-n supă.

Aşteaptă-n ziua de votare
Să poată ridica o cupă;
Cu "pălăria" lor prea mare
Auz şi văz li se astupă.

Ca să-şi aducă bunăstare
Pe unii pot să îi corupă
Şi-atunci nu este de mirare
Că alt guvern urmează după

Cu "pălăria" şi mai mare.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorul cu barbă

nimic din el nu a emigrat, nu
mai puful înşurubat

în dosul urechii duios aplecată spre g

raniţa dintre bine şi râu - re
marcată cu pietricele şi piuit

în folosul urmăritorului cu prea lungă (?!) prea lungă

coadă la ouă de prepeliţă:
semne de carte flecite-n cenaclul

despre care se zice c-ar fi

o întreprindere socialistă la trei
zeci de ani de istorie,-n roz

trasă ca untul rânced pe pâinea

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot rămâne aici

Mă urc seara tâtziu în cireşul copt,
am ajuns prea sus şi mi-e teamă de întuneric,
Nu pot rămâne aici.

Caut în mine toate puterile să cobor,
satul e undeva departe,
e o tăcere bolnavă în ierburi,
câte o adiere de vânt,
dar nu se mai vede nicio cărare.

În golul sufletului îmi respiră un gând,
să-mi găsească locul acasă
unde nu sunt întâmpinat prea bine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet virtuos

mă bate gândul cum m-ar bate
bărbatu-amantei rău cu parul
descărcând pe mine amarul
vieţii lui prea înşelate

gându-i să ţin femeie de oraş
cochetă pân' la cuconoasă
şi-al naibii rău cât de frumoasă
că doar aşa o să mă-ngraş

şi o să fiu stimat în urbe
în viaţa asta mult prea scurtă
cu liniile dânsei, curbe

fălos, emancipat cu burtă
nimic nu o să ne mai turbe
eu şi bărbatu-amantei, turtă

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu mai vii?

De ce nu mai vii?
In braţele mamei
doar gândul se-aşează,
copilul aleargă...
Adesea pe prispă
m-aşez agitată,
aş vrea să nu piardă…

Poate la toamnă…
se-ntoarce acasă,
un vis prea frumos.
E dus prea departe
să-şi facă menirea,
de-ar fi cu folos.

Zboară Tu rugă
lansează-i chemarea,
inima-mi plânge.
Numai speranţa
mi-alină durerea,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (12 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea sus

Nu pot să ajung la stele
să le mângâi, să le strâng,
sărutându-le să plâng
că nu pot să fiu ca ele

Vor să chinuiesc de zbor
şi-mi par toate fermecate,
luminând-o şi pe moarte
şi ochii cuprinşi de dor

Înălţimea lor domneşte
peste micile mărimi,
prea pline de mărăcini
într-o lume de poveste

Nu pot să ajung la stele
să trec mândru al lor prag,
plin de mine şi cu drag
să mă tutuiască ele.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire pentru tine

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi in armonie.

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar şi Everestul, eu, l-aş modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,

In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

[...] Citeşte tot

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!