omenesc, prea omenesc

Confesiuni

Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziţia ta
şi avidă de răspunsuri
îţi fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
şi dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
şi visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
şi flămândă de viaţă
am să-nvăţ să mor prea devreme.
Şi... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierţi.

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragere la sorţi

Şi simt că a pleca e prea devreme
Iar a mă transforma e prea târziu,
Constat prea multă iarnă în poeme
Şi ghiocei puţini în tot ce scriu,

Dar cum... când pentru bine dăm cu zarul
Şi tragem pentru dragoste la sorţi?
Am dărâmat iubirilor altarul
Şi-al urii chip l-am încrustat pe porţi.

Îmi pare existenţa o cocotă
Ce ne înşeală-n fiece apus,
Plătim cu-a lacrimei din ochi bancnotă
Iar zâmbetul e socotit intrus,

Se-aprind (din întâmplare?) catedrale,
Se trage în rafale-n zi de paşti,
Miroase omenirea a fecale
Încât îţi este greaţă să te naşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni...

Şi nimeni nu mă vede când eu tac...
Şi nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit şi mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Şi nimeni nu cunoaşte ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Şi-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce ştie să ofere...

Şi nimeni nu alege să îşi tacă
Plânsul tăcut, aşa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Şi-aştept comoara să-mi culeg.

Şi nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simţăminte.
Nimeni nu vrea să-şi urce munţi, coline
Şi-au încălcat chiar proprii jurăminte.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă - ne, ne mântuie
Din valuri ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară, Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului marilor;
Ascultă - a noastră plângere,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată, Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară, Marie!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet de culoare

dintre prietenii virtuali
sau în viu
pe
cei care mă citesc pot să-i număr pe de
getele de la mâini şi picioare
frânte
în dimineţile tactice de-alergare
prin parcul balcanic –
ce
parc!
ce
prietenie puţină, subţire
-ntre băncile-n aşteptare...
pe
cine aşteaptă?
pe unul
ca mine cu suflul spre negru
cu suflul
atlet şi poet de culoare –
ah, eu

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nedesluşit

Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
Că nu înţelege poemul meu.

Încerc să-i ignor
Când mă critică şi-mi spun
Că versul nu-I de mine.
Cu greu mă abţin să nu zbier
Şi să nu plâng.

Dar ei nu ştiu că versul e viaţa mea;
Şi nici nu vor şti, nu le vor păsa...

Aud adesea: "Tu poţi mai mult!".
Ce vor să zică?
Şi renunţ, mult prea istovită, să le explic
Că versul nu-I al meu,
Şi nici al minţii mele.

Dar ce-aş putea să spun?

[...] Citeşte tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ab Jove principium

Adam nu prea ştia de unde vine
Treaz constatând că îi lipseşte-o coastă...
Dalila lui Samson i-a fost nevastă –
Contrabalans cu noime feminine.

Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe nu ştiu cine...
Şi, exilat la “Ponturi Euxine”,
Ovidiu, pritocit de o “năpastă”...

Crestomaţii de nume şi de fapte
A căror tâlcuire-ntrezărea
Nu istovirea zilelor în noapte?

De unde vine-Adam nu prea ştia…
De-aceea, poate-ademenit de şoapte
Ne-ngână tainic: “Que sera, sera!...”

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi şi mâine joi

Şi azi şi mâine joi era
noi ne grăbeam să fim cărunţi
tristul de joi se însera
spre zi de joi de nor
pe frunţi

fumam ceva, vedeam ceva, mâncam ceva
un prânz ca într-o zi de joi
ne-mbolnăvea, săptămânal
prea multa miercure din noi

privind turbaţi pe geamul vieţii
din termopan maro de soartă
la oasele albite ale
sfintei duminici mult prea
moartă

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

DĂ-MI VOIE O CLIPĂ SĂ ÎNNEBUNESC

Chiar dacă mai scriu versuri pline de dor
Şi las nebunia să-mi curgă pe piele,
Eu scriu fiindcă nu vreau să mor...
Nici tu să mă vezi în clipele grele.

Chiar dacă-mi citeşti pe chip bucuria
Şi-n ochi vezi doar verde turbat,
Pe mine mă doare de fel nebunia
Ma doare şi pasul, cu care-i plecat.

Chiar dacă îmi place prea mult să iubesc,
Si tremur când m-atingi cu privirea,
Dă-mi voie o clipa să înnebunesc...
Căci astăzi mă doare prea mult fericirea.

Chiar dacă şi viaţa din mine-i corectă,
Şi vântul m-atinge pe sâni uneori,
Pe mine ma doare prea rau că-s perfectă
Şi nu am secrete ascunse-n bujori.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!