Serioase/triste despre biserica neagra, pagina 49
Armonii vesperale
În vesperala simfonie tronează liniștea regală
Și parcul rozelor senzații cu-ndoliate crizanteme
Sonor deșteaptă cascadarea de note vagi în catedrală
Orizontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme...
Și-n aiurarea muribundă convoi de ore funerare
Pătau lințoliul de mistere cloroformate în sudrină,
Pe când banalele foburguri filtrau tăcuta orchestrare
A cimitirului spasmodic iluminat de luna plină.
O, socluri diafanisate de nostalgii și de torente,
Cântări funebre de silabe crispate în amurgul trist!
Ce rugi bizare palpitară în la bemol, când transparente
Se desenau în atmosferă pe cerul dur de ametist?
Alcovuri magice, safire punctează pacea violetă.
Cu gesturi pale și acute spre negre sfere siderale,
În calmul pur al simfoniei apare-o neagră siluetă.
Și liniștea regală cade cu emanații vesperale...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre roz
- poezii despre ritm
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre parcuri
A. Maeder relatează cazul unei doamne care, în ajunul căsătoriei, a uitat să meargă la proba rochiei sale de mireasă și nu și-a amintit, spre marea disperare a croitoresei, decât seara târziu. El vede o legătură între această amnezie și divorțul petrecut puțin după cununie. Personal cunosc o doamnă, astăzi divorțată, căreia i se întâmpla adesea, cu multă vreme înainte de despărțire, să semneze cu numele ei de fată actele care se refereau la administrarea bunurilor sale. Cunosc și cazuri privind alte femei care, în cursul călătoriei de nuntă, și-au pierdut verigheta, accident căruia evenimentele ulterioare i-au conferit o semnificație fără echivoc. Se citează cazul unui vestit chimist german, a cărui căsătorie n-a putut avea loc, pentru că el uitase ora la care fusese fixată ceremonia și în loc să se ducă la biserică, se dusese la laborator. El a fost destul de chibzuit ca să se limiteze la această unică tentativă și a murit la adânci bătrâneți, celibatar.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre nuntă
- citate despre căsătorie
- citate despre divorț
- citate despre verighete
- citate despre uitare
- citate despre timp
- citate despre seară
- citate despre rochii
- citate despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Artemis
Un val de umbră crește pe șesuri cenușii.
Sub grindina de tropot se culcă iarba moale.
Din negurile vremii vin negre herghelii
Mânate ca de viscol de-a patimii răscoale.
Spre ceruri se înalță cu mugete de tauri
Chemarea milenară a marilor centauri.
Își clatină tulpina pădurile de fag
Și-n vânturi își resfiră pletoasa frunzătură.
Frontonul își sfărâmă înaltul sarcofag:
Artemis dă în lături a veacurilor zgură.
Vibrând, din arc de fildeș pornește o săgeată
Și, ca o rază-n umbră, se-nfige-n neagra ceată.
Înfrângerea își urlă poporul legendar.
Se macină pământul sub grelele copite,
Și pe lunara față a câmpului de var
Se-mprăștie o goană de umbre prelungite...
Pe când ivit din ramuri ce vântul despreună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre înfrângere, poezii despre viscol, poezii despre tauri, poezii despre păduri, poezii despre noapte sau poezii despre creștere
Pasiune
Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide și închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Pești galbeni, albaștri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viața arde un dram de înțelepciune,
Mireasma vieții lui.
Întinde brațele,
Și profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leșinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpănește trupul,
Sângele, seva;
Creanga susține pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Și copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâșiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-și întoarce pânzele,
Vis stins în spațiu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre păsări, poezii despre ochi, poezii despre copilărie, poezii despre înțelepciune, poezii despre visare, poezii despre sânge sau poezii despre stele
Suflet de noapte
Tăcut se ridică din neagra pădure un vânat albastru
În jos spre suflet,
Căci era noapte, pașii mei pășeau pe trepte de mușchi.
Sânge și zgomot de arme din timpuri străvechi
Se auzea în fundul pădurii de pini.
Luna strălucește liniștit în dărăpănate încăperi,
De întunecate otrăvuri bete, larve de argint
Aplecate peste ciobanii ațipiți;
Căpătâi lăsându-și tăcută în tăcerea.
Apoi deschide acela mâinile sale încete
Putrezite în somn purpuriu
Și argintii înfloresc florile iernii
La marginea pădurii întunecate drumuri strălucesc
În orașul de piatră;
Tot mai des cheamă bufnita bețivii în neagra melancolie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre flori, poezii despre alcoolism, poezii despre întuneric sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Noapte neagra
Cu norii ce afar' s-adună
Acoperind și cer și lună,
De la fereastra mea, sub coaste,
Călări pe beznă, ca prin basme,
Zăresc un șir grozav de iasme
Ce sunt a iadurilor oaste.
Hop! Hop! Se duc mereu la vale,
Și parcă m-ar privi cu jale,
Și parc-ar râde câteodată...
Căci spăimântoasele lor rânduri
Sunt ghiana ce o port în gânduri,
Sunt mintea mea întunecată.
Cocoșul ce-nspre ziuă cântă
Cu glasul lui nu le spăimântă...
Hip! Hip! curg iezmele întruna,
Și dacă las perdeaua iute,
Atunci, odaia, pe-ntrecute,
Mi-o umplu, una câte una.
Ha! Ha! Și grabnic mă-nconjoară
Râzând de-un râs ce mă doboară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre văi, poezii despre nori, poezii despre muzică sau poezii despre iad
Mic și mare
Trece un prăpăd pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,
vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea...
Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pești, jivine merg la fund.
Urlă ape biciuite,
dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul
și se-nghite val pe val.
Geme farul... Un grăunte
de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă
și de groaza tuturor;
"Râzi? Nu vezi?" l-întrebă farul.
"Ba văd bine" zice el;
"Ș-apoi, dacă vine, vină!
Sunt atât de mărunțel!
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uragane, poezii despre pești, poezii despre ocean, poezii despre nisip sau poezii despre groază
Nu este-așa?
Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răi
Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie,
Vom fi arare mândri și buni în veci cu ei?
Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșie
Vom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată,
Nepăsători de cine ne vede ori ne știe?
Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată,
A noastre două inimi cânta-vor în iubire,
Cum cântă noaptea două privighetori deodată.
Iar lumea, de-o fi bună cu noi, ori cu-ndârjire,
Puțin o să ne pese. De-ar fi să ne sfâșie,
Nici dragoste, nici ură, nimic n-o să ne mire.
Legați de cea mai scumpă și trainică frăție,
Ca într-o za vrăjită noi vom păși-n lumină,
Iar teamă de nimica atunci n-o să ne fie.
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre superlative, poezii despre prostie, poezii despre privighetori sau poezii despre nuntă
Dezgust în fața cărnii, a organelor, a fiecărei celule, dezgust primordial, chimic. Totul în mine se dezagregă, chiar și acest dezgust. În ce osânze, în ce miasme și-a găsit spiritul sălaș! Trupul acesta, care prin fiece por emană duhori în stare să împută întregul univers, e doar un maldăr de gunoaie scăldat de un sânge aproape la fel de imund, un buboi ce schimonosește geometria globului. O, greață miraculoasă! Oricine se apropie de mine mi-arată fără voie faza exactă a descompunerii sale, destinul livid ce-l pândește. Orice senzație este funebră, orice voluptate - sepulcrală. Ce meditație, oricât de neagră, ne-ar putea învăța mai mult decât lecția - decât coșmarul - plăcerilor noastre? Căutați-i pe adevărații metafizicieni printre desfrânați, în altă parte nu-i veți găsi.
Emil Cioran în Ispita de a exista, Deșeuri de tristețe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre sânge, citate despre senzualitate, citate despre plăcere, citate despre negru, citate despre lecții, citate despre geometrie, citate despre desfrânare, citate despre coșmaruri sau lecții de engleză
Așteptare zadarnică
Și azi te aștept
cu aceeași nerăbdare pe care numai Toamna o știe,
și ca să-mi dovedească credința
a aruncat în univers ciorchini de stele
în amurgul ce taie viața în două:
la dreapta sunt lacrimile pe care cerul
le-a strâns într-un jghiab de dor
înflorind speranțe albite la răscruce de drum
la stânga am adunat secundă cu secundă,
și frunze galbene, si triste,
și muguri ce n-au mai dat în floare,
și ploi reci, și ierni calde, și așteptări, și renunțări
dăltuite în noaptea neagră a destrămării..
Te mai aștept
la aceeași răscruce cu miros de fân
și cu secundele împletite în ani,
ce goi mai sunt în drum spre tine!
Te voi aștepta împreună cu Toamna
pe noianul de crizanteme ale vremii...
nu te grăbi, nu mai este mult până la kilometru zero.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre toamnă, poezii despre prezent sau poezii despre ploaie