iubire pierdutďż˝

Relaţia privită ca apogeu nu înseamnă iubire, la fel cum, privită primordial, îndrăgostirea nu înseamnă iubire. Iubirea depăşeşte cu multă orice fel de sistem care vrea să îi zică: aici e locul tău, nu care cumva să te mişti fără să îţi dau voie. Iubirea precede totul şi rămâne când totul e oale şi ulcele. Nu te îndrăgosteşti pentru a iubi. Iubeşti oameni de care poţi să te şi îndrăgosteşti

George Proca (22 februarie 2019)
Adăugat de George Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocneşte

ultima carte scrisă
pocneşte ca un ram rupt
poeziile de dragoste rezistă
sunt scrise pentru tine din ini
mă uit la cărticica ieşită recent
suspină ca o iubire
zâmbesc fericit şi în
torc foaie după foaie
poemele de dragoste tresar
suflu uşor şi cuvintele-petale
dansează cu graţia ta

pocneşte ultima carte scrisă
în mâinile care mustesc de iubire
versurile sar şi se lipesc
pe retina caleidoscop

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mă ştie...

Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reuşit cumva să înţeleg DE CE...
Atunci cânt ţipete şi urlete de vin,
Mă declanşau în bucurii... De ce?

Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs şi viaţa grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.

Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...

Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ţi le-am dedicat doar ţie,
Am înţeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Mîşkin

Între inaptitudinea de a fi
Singur şi-aceea de-a fi cu cineva,
Exist într-o perpetuă căutare
De iubire necondiţionată, de
Iubire în abundenţă, copleşit
Vreau să fiu de veridicitate, de
Toate rănile mele oblojit
De către un Dumnezeu viu, puternic,
Sub pavăza căruia, eu, cucernic,
Îmi voi putea pune la încercare,
Puterea iubirii; întreagă Neva
Focul din inimă nu-l va potoli
Şi-mi voi revărsă văpaia iubirii
Peste hotarele nemărginirii.

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură in toate

Poate fi
măsură în toate,
dar în dragoste
nu se poate.
Pentru că ea,
dragostea,
este timp şi idee,
este soare şi cer,
diamant, orhidee,
e destin şi privire
şi răspuns la iubire.
Poate fi
măsură în toate,
numai în iubire
nu se poate,
măsura
dragostea.
Cât gândeşti când iubeşti,
cât visezi când doreşti,
cât dansezi şi priveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Sebastian Buzgau
Adăugat de Mihai Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-un colt caldut al inimii mele, stropit cu mir de iubire...
infasurata intr-o panză alba şi fina,
păstrez bucăţica de pâine pe care mi-ai daruit-o,
c-o mână blânda ruptă din Raiul fiinţei tale,
pâine sfinţita cu sufletul tau...
veghindu-mi foamea de lumină...
Cerul coboara pe pamant cuprinzând in el bataile inimilor noastre...
infăşurandu-si albastrul in aripile fremătând de dor...
care ni se-mpletesc deasupra lumii...
luminandu-ne paşii de la apus la răsărit...
Pe inserate, cu palmele impletite intr-o ruga de amândoi...
culegem clipe asemeni unei vecernii...
topind lumânări pe pragul templului zidit din răsuflările noastre,
impărtăşindu-ne cu pâine de lumina inmuiata-n psalmi de iubire...
Iubire albă... nascuta din aluat dospit in lumina sufletelor noastre...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia fruntea-ţi sărută

Dor pentru tine plouă
Cu lacrimi de iubire
Cerul despicat în două
Plânge cu Dumnezire

Ai rătăcit prin gânduri
Ori ce poteca tu alegi
Răscruce sau poduri
Iubirea ta să nu o negi

Umbrela de vreme rea
Acum ea nu te-ajută
Răsare o iubire sub ea
Ploaia fruntea-ţi sărută

Intoarce-ţi faţa spre cer
Tristeţea doar el o învinge
Dezleagă tu acest mister
De ce cerul plouă ori plânge

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi şi flori, zâmbetul tău

devenea doar tristeţe şi dor. Doar
tu erai îmbrăţişarea şi numai iubire
erai tu. Între mine şi Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii şi pentru

iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reuşit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte acum

În umbra mea te simt mereu
Iubire iară ai venit, esti obosit
Pasul tău este încet si greu
Luna din norul negru a iesit

Ce dor in sufletul tău te acuză
Îţi iau o parte din a ta durere
Calci umbra mea drept scuză
Nu te sfii, arată-te a mea iubire

Caută în iubire mereu dreptatea
Te ascunzi precum racul in nămol
Lângă iubire-ţi găsesti libertatea
Iesi la lumină afară, nu sta in ghiol

Te primesc cu braţele deschise
Si raza soarelui să-ţi sărute faţa
Te-mbrăţişez acum ca mai-nainte
Zâmbeşte acum mereu dimineaţa

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţii

Tristeţe adâncă, iubire de tine,
Durere sublimă, fericire deplină...
Durere, iubire, tristete şi dor,
Sufletul meu e mereu călător
Între mine şi tine,
Şi tu ştii prea bine,
Fericirea-i aproape
Şi totuşi departe,
Dragostea mea,
Un ocean ne desparte
Şi-mi vine a pleca...
Dorul de tine nu mai poate-aştepta,
Visul meu drag, visul meu tainic,
De-atâţia ani în sufletul meu zăbavnic...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!