iubire pierdutďż˝

Intoxicat de iubire

Din cauza iubirii mi-am pierdut sobrietatea!
Sunt ameţit de nebunia dragostei!

În această ceaţă, am devenit un străin
faţă de mine însumi.

Sunt atât de îmbătat (de extazul iubirii)...
Am uitat drumul spre casă;

În grădină văd numai faţa Ta,
Din boboci şi copaci respir numai
parfumul Tău!

Beat de extazul dragostei
nu mai pot sesiza diferenţa,
dintre beţie şi băutură,
dintre îndrăgostit şi Iubire.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de-o iubire...

încă mai ştiu cum timp de o iubire
m-am scris în mintea ta cu-nfrigurarea
neliniştită, tulbure, fragilă,
cu care pe nisip se scrie marea.
şi-ţi încăpeam sub pleoape până-n vise!
sub palma ta pe trupu-mi au crescut
seducătoare anotimpuri de tandreţe.
acum, prin scrum de îngeri, pasul mut
mai bântuie cu dor lipit de talpă
pe ţărmuri sufleteşti nedescifrate.
mi-e dor să-ţi ating tâmpla, părul, ochii,
cu ploi de mângâieri neterminate,
preţ de-o iubire să-ţi mai curg prin vene
ca nesfârşirea mirosind a flori
şi-a verde tânăr scurs în iarba lumii.
mi-e dor de-atâta drag să mă mai dori,
să-mi baţi în inimă cu-nfrigurarea
cu care pe nisip se scrie marea...

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea "nebunia sfântă". Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de sy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun de durut

Mi-e frică de iubire ca de moarte,
Căci m-a ucis de mult prea multe dăţi,
În timp ce moartea, nu că-i ţin eu parte,
Dar m-a lăsat să scriu atâtea cărţi...

Despre iubire, bineînţeles,
Despre puterea sa copleşitoare,
Chiar dacă de la ea nu m-am ales
Decât cu sufletul acesta care,

Bun de durut, mă doare tot mai des,
În timp ce de murit, ce rar mai moare!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temniţa de sub rană

nu am fost niciodată bolnav de iubire
nici de alte boli inventate sau nu
iubirea doare tăcut
ştiu
e ca un fum de ţigară
intră în haină şi sub piele
vrei să iubeşti
îţi ţii respiraţia
şi atingi
foamea începe să urle
îţi sfâşii sentimentele şi bei
bei
te îmbeţi de iubire

şi nimic...

te închizi în propria-ţi rană
şi taci...

miroase a carne de om

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia noastră

În aceste timpuri s-a schimbat ceva
Vedem în trupul şi sufletul celui
de lângă noi
Locul...
Îndeplinirii dorinţelor noastre
Declarând-o sus şi tare "iubire"!
Nemaiţinând cont de aceea contopire
A defectelor într-o modelare lină
Precum colţurile unei pietre în apă curgătoare
Intr-un soare
Răsărit prin topirea cu iubire
Din pietrele ce suntem pentru alţii
În aceste vremuri cu religia narcisismului
şi egoismului
Adulată fanatic

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himera de iubire

Vitraliu-mi era a ta privire
Crezându-te catedrală de iubire
Clopote sfinte-mi păreau a tale soapte
Aghiasmă măsluită erai doar...
Vitraliile deformau amăgirea
Cu care mă indulceai,
Am fost o lumânare
Pe masa vieţii tale
Plină de mulţii invitaţi
De mă vei căuta napoi
Nu mă vei găsi..
Nu mai doresc catedrale
Am să mut inima
Intr-o sinceră chilie de amor
Fără vitralii, candelabre
O candelă să ardă
In ochii mei
Şi eu să fiu mirul ei...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adagio

mă adaug iubire la sublim univers
atingând absolutul cu credinţa sfântă
fiecare expresie se transformă în vers
preţ al fericirii care mă frământă

viaţa din mine e atât de intensă
încât avânturi mă ridică la cer
de la steaua mea vreau o recompensă
lumina nemuririi ca să nu disper

lupt neâncetat cu fatalitatea
nu vreau o prăbuşire ci o transfigurare
progresul în iubire îmi dă libertatea
infinite doruri să-l seducă pe soare

mă adug poetul lumilor literare
să străbat timpul ca o nepieritoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri de iubire

Arini înţărcaţi
Printre copacii grosolani,
Lasă-mă!
Are lanţuri grele
Amintirea mea,
Şi este o pasărea captivă
Care desenează cu triluri
După-amiaza.
Lucrurile care se duc
Nu se întorc niciodată,
Toată lumea o ştie,
Flaute în furtună,
Prin mulţimea limpede a vânturilor
Este inutil să plângi.
Lasă-mă!
Lanţurile de iubire
Pentru tine le simt.
Lasă-mă!
Lanţuri
Pentru aţi aminti mereu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (decembrie 2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt de Iubire

Aşezaţi la masa Tăcerii
în regatul necunoscut
Poeţii frâng pentru noi
Pâine curată
stropită
de Rouă cerească...

Morţii cu morţii, se spune,
şi viii cu viii!
Dar ştim noi oare
care sunt morţii
şi care sunt viii?

Un Poet mai mult
Dincolo...
Un Poet mai puţin
aici

La plecarea
în regatul tăcut

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!