minciuna are picioare scurte

Vis sentimental

Stă cu luna sub picioare,
Şi frumos, ca-n vis se urcă,
Pe vârfuri şi pe călcâie,
Fata asta parcă-i nurcă...

Rămân cu dânsa în braţe,
Ea-mi încolăceşte gâtul,
Mă priveşte-n ochi profund,
Eu sunt cerul, sunt pământul?

Sunt oglinda-ncepătoare
A iubirii ce m-aruncă,
Într-un vis sentimental,
În pătucul ei de nurcă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definind

Gândesc visarea-n ale ei hotare,
Lumini de crâncene dorinţe,
Ce cad pe arbori de neştiinţe,
Trunchiuri verzi de suferinţe.

Zăresc crezul realităţii
Umbrit de valul noutăţii,
Sperând în cel ce va răpune
Pe cel ce vrea ca să cunune
Adevărul şi minciuna.

Cercetători de noţiuni abstracte,
În lumea stelei de nimic
Ating cu mainile secate
Albul nesfârşit.

Dorind vidul a cunoaşte
Şi a stinge iarăşi flama
Cântecul eternului sfârşit,
Din cuvânt ce simplu se rosteşte

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză molcuţă,

FRUNZĂ MOLCUŢĂ,
TOAMNĂ DESCULŢĂ
Din frunze, vântul ţese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veştejite, asta le ţine
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, îşi ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,
Frunza-i molcuţă, ea, fată mare.
01.09.2021

poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciunde

mă gîndesc la cei
care n-au mai prins dimineaţa asta senină
şi nici bancurile de pe facebook
că ar trebui să scriu
pentru că mi-am tăiat craca de sub picioare
doar ca să mă joc
în cuvinte
să te iubesc în întunericul
ce-mi ascunde peştii mei albaştri
şi să vă fac să priviţi alcătuirea asta
pe care n-o vom lua niciunde
niciunde

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceam noi doi

Treceau doi iepuri şi în dreptul nostru
a mai rămas doar unul.
Ne-am aruncat urechile în aer
şi cădeau pălării din care ne scoteam de picioare
şi aplaudau copacii uimiţi de magia frunzelor.
Trecea un om şi în dreptul nostru
unul din noi a devenit om!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mincinosului

Îngheaţă apele cât minte
Şi crede tot ce debitează,
Ravagii face prin cuvinte
Sperând că nu se cercetează.

El ţine vigilenţa trează,
Minciuna să-şi aduc-aminte,
Îngheaţă apele cât minte
Şi crede tot ce debitează.

De vine unul şi-i retează
O vorbă zisă mai-nainte,
Obrazul i se-mbujorează
Şi spurcă-n gând pe cele sfinte.

Îngheaţă apele cât minte!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini în flăcări

sunt încă în picioare
ca o cruce înfiptă
în rărunchii unei veşnicii
dar parcă aş sta îngenuncheat
prin secoli întunecaţi
şi străini

deşi stau drept
ca o lance de brad
parcă aş fi îngropat de călău
în străfundul unei fântâni
şi deasupra mi-ar creşte
pădurea în flăcări
şi coroana de spini
din rădăcini

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.

Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar eşti atât de mare
Şi de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!

Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orişicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecţi, ia şi ridică!

poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni călătoare

Şi-atunci nu ţi-am mai spus nimic
mi-am scos limba să se aşeze pe ea
o pasăre vorbitoare,
tu mângâiai urechile unui balansoar,
Lunile se intersectau călătoare.
Stăteam ca două tulpini de copaci
primăvara
aşteptând cineva să ne dea cu var
pe picioare.
Şi-atunci nu ne-am mai spus nimic
ca şi cum fiecare..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde aprins

nu mă lăsai a spune nimic
între două depărtări
între două chemări

îţi ştergeam lacrimile de adevăr
şi minciună
de pe obraji
cu o năframă de suspine
cu un petec de cer

tu nu mă lăsai a spune nimic
prin ochii înceţoşaţi
ai serii

îmi acopereai gura
cu un apus de pasăre
cu un sărut stingher
cu o inimă frântă
cu o inimă de frunză
de verde venin,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!