Poezii despre biserica neagra, pagina 47
Sonetul 120
Că te-ai purtat cândva meschin, m-ajută,
Și pentru acea tristețe ce-am simțit
Îmi recunosc greșeala neplăcută,
Că nu sunt din oțel, nici din granit.
Căci dacă te-a durut a mea purtare
Ca și pe mine-a ta, ai îndurat;
Iar eu, tiranul, nu am fost în stare
Să cântăresc cât m-ai îndurerat.
Și-a noastră noapte neagră îmi amintește
Ce trist a fost atunci sufletul meu
Și de-alifia ce tămăduiește;
M-ai uns cu ea, te-am uns apoi și eu.
Cu rătăcirea ta tu mi-ai plătit
Eu îți plătesc cu-a mea și suntem chit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- citate de William Shakespeare despre tristețe
- poezii despre plată
- citate de William Shakespeare despre plată
- poezii despre suflet
- citate de William Shakespeare despre suflet
- poezii despre noapte
- citate de William Shakespeare despre noapte
- poezii despre negru
- citate de William Shakespeare despre negru
- poezii despre greșeli
- citate de William Shakespeare despre greșeli
- poezii despre durerea sufletească
Cred că Dumnezeu
Religie. Da, despre asta-i vorba în toate cărțile mele.
Sunt interesat de relația dintre ființa omenească
supusă greșelilor și Dumnezeu.
Nu țin de nicio biserică, dar am un crez religios;
e tentativa mea de-a arăta că, printre altele, asta încerc să fac.
Indiferent dacă mărturisește sau nu că e credincios,
fiecare om are o credință religioasă de un fel sau altul.
Eu însumi sunt o ființă supusă greșelilor
și cred că Dumnezeu ne-a creat și că ne-a scăpat din mână,
și că am devenit un soi de Frankenstein, un monstru.
Toți putem face greșeli, inclusiv Dumnezeu. Cred că
Dumnezeu intervine, că există o Putere Divină, un Creator,
care are o influență asupra oamenilor care-s deschiși către El.
poezie celebră de Patrick White, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre existență, poezii despre devenire, poezii despre cărți, poezii despre creștinism, poezii despre biserică sau poezii despre Dumnezeu
Te-am visat mireasă
Noaptea ne visez, iar ziua mă gândesc la ce-am visat.
Nu știu multe despre viață, dar vă spun ce-am observat:
Eu, în toate visurile mele sunt prezent, însă, ciudat,
În realitatea crudă, absentez nemotivat.
Ieri m-am tot gândit la tine, iar azi-noapte am visat
Că mergeai la cununie, să te legi de un bărbat,
Însă, din biserică tu fugind, ne-am furișat,
Căutându-ne scăparea pe un drum întortocheat.
Deci, în visurile mele, suntem Noi: bărbat, nevastă,
Pe când, în realitate suntem doi: un prost și-o proastă;
Ție îți lipsește crâncen trupul meu, de fapt, această
Carcasă, ce se visează Om, dar îi lipsește-o coastă!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre realitate
- poezii despre prostie
- poezii despre nuntă
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre soție
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prietenului de pe Facebook
Nu ți-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoștință,
Nici mulțumesc nu ți-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.
Nu ți-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzește
Lumina gândului tău.
Nu ți-am spus,
Nu ți-am spus...
Doar mă bucuram că ești,
Mă bucuram că sunt,
[...] Citește tot
poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre umor, poezii despre sfârșit, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre mulțumire sau poezii despre gânduri
Moarta biserică
Pe bănci întunecate ei stau înghesuiți
Și ridică-n sus doar stinsele priviri
Spre cruce. Luminile clipesc încețoșate,
Și tulburi ca acoperitul rănitul căpătâi.
Tămâia se ridică dintr-o cădelniță de aur
Spre înălțimi, cântec de rugăciuni pe moarte
Se duce-n fum, și apune nesigur-dulce
Bântuind în încăpere. Preotul merge
Spre altar; dar pară duhul obosit
Pioaselor tradiții - un jalnic jucător
În fața rugătorilor cu inimi înghețate,
În jocul fără suflet de-a pâinea și de-a vinul.
Clopotul bate! Luminile sclipesc mai tulburi -
Mai palide, ca acoperitul, rănitul căpătâi!
Orga tușește! În inimile moarte revin
Amintiri de groază! O față sângerândă, dureroasă
Se-acoperă în disperare și-ntuneric
Privit de ochii mulți în gol.
Și-o voce, ce ca toate sună,
Suspină - dar groaza a crescut în încăpere,
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre poezie, poezii despre întuneric, poezii despre versuri, poezii despre inimă sau poezii despre groază
Strigătul unui dezdănăjduit
Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul.
În blestemul și tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fără întoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea.
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului,
Vârful lui va fi rece și înspăimântător,
Groaza superstițioasă - îi va fi fortareață.
Agonia cea mai neagră - îi va fi căpătâi.
Cel ce-l va privi cu un ochi sănătos,
Se va întoarce palid ca moartea și mut,
Cuprins de morbul morții oarbe și înghețate,
Fie ca fericirea lui să-i pregătească moartea.
poezie clasică de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre superstiții, poezii despre superlative, poezii despre spaimă sau poezii despre gheață
Moartea pasagerului
Octombre-a zugrăvit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb și de oțel,
Tavanul unei cameri de hotel
În care s-a-mpușcat un pasager...
Miroase-a igrasie...
Din tavan,
Bucăți de tencuială-ncep să cadă...
Octombre-și varsă ploaia rece-n stradă
Și pasageru-și spală rana în lighean...
În vârful unui plop, o cioară,
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul:
- Cât mai e până la cer?...
Și, după câteva minute de tăcere,
Pornește-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, V, nr. 2 (1925)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre plumb, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Alexandra
acum ai doi cu pana în cerneală
neagră zi - le multipli de geană ca să nu mă supăr
tare păpușe numai noi doi și cu celălalt
am rămas vii restul cenușe
la coadă la buzi la trei
civilizați nu zic dar ei nu sunt ai noștri așa să
știi ei nici măcar nu au fost vreodată ai
noștri femure și gloanțe și
terebentină în chiuvete la grupul sanitar de fete
viața e scurtă oricum ni se tot fură retrovizoarele cu banii ăia
l-am putea readuce la viață pe miles
dacă nu noi corbii negri atunci cine
poezie de Bogdan Al. Geana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre civilizație sau poezii despre bani
Copac cu crengile uscate
Întunericul se lasă,
Și sub umbra unui nor
Palele de ploia deasă
Cad pe casa tuturor.
Doar copac uscat de veacuri
Care-și mișcă ramu-n vânt,
Pe străbune vechi meleaguri,
Nu dosește un mormânt.
Are-n clisă rădăcina
Putrezită de demult,
Însă creanga ca o mână
Și-o întinde tot mai mult.
Mistuit de-o neagră zare,
Bântuit de-un negru dor,
Singuratic stă în calea
Tinereților ce zbor...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre crengi, poezii despre copaci sau poezii despre dor
Noiembrie
ciorap din mătase de ceață
aruncat în dezordinea amoroasă a lumii
singurătatea
ca o ață perfect întinsă
în așteptarea ultimului pas
orașul cu străzi de sânge pe care
un câine își poartă foamea în dinți
plânge
și plânge luna ascunsă
sub baldachinul cerului
pe un pat de vieți posace
mușc ultimul măr înghețat
când ultimul înger mireasă își aruncă voalul
peste lume
cum tu... ultimul rai în cafeaua mea neagră
și ninge
și ninge când pleci
subțire
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sânge, poezii despre rai sau poezii despre perfecțiune