Poezii despre apa credinta, pagina 47
Ochii măicuței
Ochii măicuței luminoși
Când le-am putut simți privirea,
Învăluindu-mă duioși
M-au învățat ce e iubirea.
Ochii ei blânzi și zâmbitori
Ce mi-au vegheat copilăria
Curați ca roua de pe flori
M-au învățat ce-i bucuria.
Ochii măicuței visători
Călăuzindu-mi tinerețea
Străluminați de mii de sori
M-au învățat ce-i frumusețea.
Urmând credința din strămoși
Ce astăzi o cinstesc și eu
Prin ochii mamei cei pioși
L-am cunoscut pe Dumnezeu.
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoaptele trecutului
Cad frunze-n diminețile senine
Respir tăcerea timpului în doi
Mai lasă-mi, iubite, să sorb cu nesaț
Clipele petrecute cu tine.
Rătăcește gândul fără să se oprească
Pe aripi încrucișate de vânt,
Să citesc în ochi iubirea supremă
Să aud izvoare ieșind din pământ.
În zbuciumul meu există credință
Nimic nu rămâne, nimic nu dispare
Mai simt cum se topește lumina
În umbra brațelor tale.
În noaptea de vise ții ramuri pe frunte
Ce cresc pe urme de căprioare
Vinovată de toată tăcerea
E luna... ce privește numai spre mare.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În visul frumos din noapte
În visul frumos din noapte, până ziua se deschide,
Ca o lebădă pe ape, Angelina ești cu mine.
O veșnicie vreau să țină, visul care ne-a unit.
Lângă tine Angelina, timpul nu are sfârșit.
Dar,
Când soare se oglindește, în apa mării albastră,
Buimăcit din vis năvalnic, iute alerg la fereastră.
În zadar rotesc privirea către bolta cea senină,
Nu te văd, nu te aud. Rămân cu visul Angelină.
Amăgire a fost visul, credința îmi e deșartă.
Ai fost în vis și-ți mulțumesc, dacă vii încă odată.
poezie de Dumitru Delcă (25 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul crez
vreau Hristos să mai transforme apa în vin
să înmulțească iar peștele și pâinea
să scoată din lume durere și chin
să umple cu minuni bezna, genunea.
fericiri de bogați să-mpartă la săraci
să vindece bătrânii triști și bolnavi
să curețe lumea de nebuni și draci
norii din suflete să nu fie gravi.
e nevoie de Iisus e nevoie de sfinți
să îmbuneze lumea plină de furie
nervi depresivi să scoată din minți
spiritul să simtă marea euforie.
nutresc o lume cu oameni cuminți
credința mea nu este o butaforie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe calea sfinților
în fiecare zi sărbătorin un sfânt
Patria e croită din slavă și cinstire
dar glia s-a umplut de cimitire
și este multă jale pe acest pământ.
sfințenia cerească toți o nutrim
trecând prin patimi și prin chinuri
plătim tributuri mari, tainuri
de când ne naștem și până murim.
unirea cu Hristos ne este aleanul
El este mântuirea fericirea din urmă
cu iubirea lui deznădejdea o curmă
și ne luminează sufletele tot anul.
El este Păstorul noi suntem o turmă
credința ne conduce să găsim limanul.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Împrăștiat de vânturi ca sămânță,
Destinul m-a purtat în depărtare
Și am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credință.
Eu m-am rugat febril și prin urmare,
Am reușit să-mi fie cu putință
Să trec prin viață fără suferință,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.
M-am priponit în rădăcină tare
Și poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.
Speranță astăzi s-a născut în sine-mi
Și simt că-n piept zvâcnesc vreo șapte inimi.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plus de fericire
am învățat din greșeli și am luat
din viață tot ce a fost mai frumos
am cumulat lumini și am evoluat
să am sufletul demn de Isus Hristos.
în clipele de mare detașare am visat
cu reflexii albastre că sunt fică de cer
sentimente romantice mereu m-au temperat
nu m-au lăsat nicicând stingheră să disper.
apelul la credință l-am exersat mereu
ea m-a călăuzit și pe drumuri bizare
triumful iubirii mi la dat Dumnezeu
în ritmuri sonore pe culmi de spendoare.
plusul de fericire este versul meu
răzbate abisul ca magnificul soare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Părere-a fost întreaga suferință,
Chiar de-a vărsat vreo lacrimă o fată.
Nicicând iubirea nu mi-a fost credință.
Acestei taine moartea îi e rege,
Nu poți ieși cu trupul viu din ea,
Și dacă azi trăiesc se înțelege
Că n-am urcat cu nimeni pe o stea.
Agonizez fără să-mi aflu drumul
Purtând în suflet floarea încuiată,
Din focul ce-l visam a rămas scrumul,
Căci n-am iubit pe nimeni... niciodată!
poezie de Nicușor Dărăbană din Rătăcit în lumină (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Blândă alinare
Nu vreau case nici palate
Sunt doar lucruri pe pământ
Mă rog pentru sănătate
În credința cerului cel sfânt
Cerul este greu și-apăsător
Lacrimile-i stau să -i curgă
Pentru noi cerul e un luptător
Soarele apare norii îi alungă
Sufletul iubește și ne doare
O privire - n sus noi înalțăm
Liniștea coboară ca o boare
Sănătatea noastră o salvăm
Mă îndrept doar cu iertarea
Ce ne vine de la cei iubiți
Privesc așteptând răbdarea
Blânda alinare-a cerului zâmbiți
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea cu aripi frânte
Săgeată putredă e pasărea cu aripi frânte,
În gușa ei mai macină speranța,
Din când în când scapă din plisc mălaiul
Și nu vrea să cedeze, își dozează viața.
Mai prinde fulgi cu lacrimi dulci-amare
Pe trupul ei înspăimântat de vreme,
Chiar dacă-ajunge cu oasele-n atele
Mai strigă leru-i ler și de durere geme.
Soarele hoțește opaca pleoapă-a nopții,
O lasă răstignita în munți pân' dimineață,
Credința încercării cruci de sânge-i toarnă,
Ieșirea din durere lacrima îngheață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!