stefan klein

Pseudo flămând pe corabia serii

Îţi povesteşte-n sânge clipa viul
Şi-n vârf cu azi e-al vieţii tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îţi strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om îşi recunoaşte-n Fiul
Tu îmi înveţi cu liniştea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu şi-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veşnicie-n dinţi
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinţi
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul ştie,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ploaia mai poate uni

când Dumnezeu răstoarnă lumina în oameni
te ascunzi în frica unei tenebre, prea toate-s în văz şi lutul
aleargă înaintea asfinţirii

rostogoleai cuvinte în
jelania păsării de a fi
pe uşa din spate a clipei de fiinţă evadează
insecte de suflet
roua moale a nemuririi apleacă petala gândului
raţiunea e o secundă a mirării

vorbeşti pe limbi de ceasornic
trezind emoţia copilului în ajun de mâine
îl aşteaptă fericiri de soare în zori
când se deschide corola luminii spre floare,
clipa aceea unică a dezlipirii dintre cer şi pământ

doar ploaia mai poate uni
ce s-a despletit între noi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

(eventualitatea atelierului)

Clipa e o femeie de stradă şi Timpul e peşte,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...

unii or zice că ţin doar truisme în perna albă de insomnii
şi-n hârtie duc baliverne feţilor ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea

Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoţii cât îi ajunge pleoapei să se aşeze pe văz
ridicându-se iute să şoptească ochiul spre zare

tu ştii toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veşniciei în spaţii umane,

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cronos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urma

Mi-e sufletul ca marea ce-adesea impresoara
o urma nevazuta de nimeni in nisip.
E oare talpa celui care-a trecut aseara?
Sau numai prevestirea, prezenta fara chip
a unui zeu ce-asteapta sa se-ntrupeze? Cine-i
atat de bland si tainic sub vantul miscator,
si-n stare sa imprime la ceasul grav al cinei
imaginea inversa a fetei tuturor?
Ma cuibaresc ca valul in ea, ma strang, ma-nghesui,
ma las sorbit ca spuma de-un element poros
si modelez in soare o clipa intelesu-i
secret, spurcat de pasari si talmacit pe dos.
Innebunit de luna, orbit de suflul marii,
pescarul iese palid din vuietul verzui.
O, negativ al lumii, tipar al intamplarii,
cum semeni tu cu urma ce-o-nscrie talpa lui...

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru ţara pierdută

Aţi furat tot ce-a lăsat Nicolae Ceauşescu,
Şi-n mormântul veşnic rece se învârte Eminescu.
Nici păduri n-au mai rămas şi luăm pâinea din străini,
Că problema noastră agrară e pământul în ciulini.

Spunea un proverb odată: Fie pâinea cât de rea...
Însă ţara se goleşte, neamul meu va dispărea!
Ce va fi în urma mea nici nu vreau să mă gândesc,
Doar că-n cele patru vânturi este neamul românesc.

În ce colţuri ale lumii trudesc fiii noştri dragi
Ca pe vremuri, Românie, când erau stăpâni şi sclavi...
- Ce crezi tu că pot să fac, fiule pierdut de turmă,
Dacă vântul mă străbate şi m-acoperă din urmă?!

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai tot mai cosmică

erai tot mai cosmică,
se vede, te adânceşte lumina,
umbra deja
ţi se întinde pe grumazul munţilor
de acolo nicăieri necăzând,
prăbuşirea ta e o suire...
pe chipul tău (cel cu rânjet de frumuseţe)
se apleacă noaptea părului de cerneală
şuviţe de-ntuneric acolo scriu,
peniţe lungi de nălucă,
marginile existenţei de a fi fără trup
eres, femeie, dumnezeie
încuiată-n altar de idee...
sanctificarea mizantropiei,
unsoare de blestem îţi mânjea gura
pângărind încă sărutul...
pe limba acelui grai însă vremea
îţi linge buzele pofticioasă
de dragoste şi pâine de casă,
vinul acrişor o ţâră

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de unire

Sculaţi voi gospodari,
Sculaţi compatrioţi
Sub flamura lui Ştefan
De-i mai sunteţi nepoţi

De mai aveţi copii
De mai aveţi trecut
Treziţi-vă la viaţă
Nu-i vreme de pierdut

Măcar pentru cântec
Haideţi să ne strângem
Să ne amintim
Cine am fost şi suntem

De-am fost oricând aici
Ori ne-am mutat din tundră
E timpul să ne scoatem
Istoria din umbră

[...] Citeşte tot

poezie de Leonid Ion Barbăroşie din Apropo (27 august 1991)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea cosmică

Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele şi bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.

Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranţa că trăiesc
Trup şi spirit omenesc;
Să le simtă şi să creadă.

Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea neţărmuită;
Sunt esenţe în imagini.

Viaţa e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regatul

[Timpul, Femeia, Poetul]

Nisip de rouă-i timpul clepsidrelor de clipe
Şi galeş amintirea a urmă se adună
Că mâine-i vis feroce-n ceasornice furtună
Ce-n sfert dimensiunii în raţiuni să ţipe.
Să nu mă cugeţi aspru femeie din surdină
Că-ndrăgostit de liră te uit adeseori
Acolo însă,-n slove, mereu îmi eşti grădină
Din care urci spre slavă din miezul alb din flori.
În rest e-aceeaşi vamă venindă căpătâi...
Poetu-i cale-n vise, săracă şi cu duhul
Că-n diamante-n stihuri înfometat rămâi
Viitorimea poate-ţi va cumpăra văzduhul.
Feciori de regi la dame ţi-or tot zgâi regatul
Dar te va ştie lesne sărmanul, nu bogatul...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Europa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ţară

Motto:"Ego Zenovius votum posui."

Îmi curge Bucovina în sângele zilei
Iar noaptea tot nordul stă la taifas,
Peste Prut, peste ceţuri, o limba învie
Din visul letargic, în al doişpelea ceas.

Din Putna-miracol, înalt se ridică:
Zimbri de bronz şi răzeşi de oţel
Şi-apucă de Nistru fără de frică
Ca să tragă încet, Bucovina la el.

Sub astre aprinse Siretul se mută,
Îşi dansează uşor unduirea pe cer,
Să treacă prin vad o nemaivăzută
Şi bucovineană oaste de fier.

Ţara se mişcă prin aerul tare,
Vorbele tac, înţelese din vis,
Lângă Hotin, Ştefan cel Mare

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Hobincu (28 octombrie 2016, Bucureşti)
Adăugat de Petru H
Comentează! | Votează! | Copiază!