biserica neagra

Strainatate

"Doamne cat le-or fi de bine
Celor ce-s plecati in lume..."

Asta imi spuneam mereu
August greu ca nu-s si eu
Printre cei intorsi acasa
Dintr-o tara mai frumoasa.

Duminica-n piata mare
La biserica..., in plinbare
Masini bune, mult luxoase
Toti schimbati si aranjati,
De cand in lume-s plecati.

Dar acu ca sunt si eu
Imi dau seama ca e greu
Doar vazand realitatea
Gusti din plin strainatatea
Si o gusti asa de tare
Incat inima te doare

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Avădanei (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Florentina Avădanei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea era urâtă, a ploaie şi zăpada îngreuia mersul. Povestitorul intră pe la vremea prânzului (aşa cel puţin pare mai probabil) în tutungeria lui din strada Goliei 51, unde se afla frate-său Zahei. Era o prăvălie întunecoasă şi urâtă, cu o mică odăiţă în fund dând spre o curte murdară. Aci Creangă se prăbuşi deodată, lovit de atac şi de apoplexie laolaltă, ori numai de cea din urmă. Se pare (amintirea contemporanilor e ceţoasă) că trupul fu dus de frate la bojdeucă. Unii şi-aduc aminte că au ridicat mortul din Ţicău, altul îl văzu la biserică, probabil a cimitirului. Avea două lumânări la cap şi lumea îl privea. Faţa îi era rumenă şi gura întredeschisă ca pentru vorbire. Numai flăcările pâlpâitoare ale făcliilor dădeau ochilor scufundaţi luciul ceros al morţii...

George Călinescu în Viaţa şi moartea scriitorului Ion Creangă, Capitolul: Sfârşitul lui Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri descălţate

Ce stai, omule, în ruinele acestea singuratice şi plîngi?
Plîng berzele zilelor ce trec cu-o aripă neagră, cu-o aripă albă,
Plîng zilele care trec moarte,
Plîng copiii fără părinţi,
Plîng fiinţele flămînde în pădurile nopţii, fiarele, şerpii, vietăţile
crude şi blînde.

Plîng femeile înşelate, plîng bărbaţii minţiţi,
Plîng oamenii supuşi,
Plîng oamenii fără speranţe,
Plîng păsările şi vitele ucise ca să fie mîncate,
Şi-mi plîng toate multele subtimpuri pierdute,
Îmi plîng păcatele. Plîng că timpurile nu se mai întorc.
Plîng că omul se duce şi se întoarce uitîndu-se numai în pămînt,
Ca şi cum îşi caută mormîntul.
Mă plîng pe mine cel cîntat de tine.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1960)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frankie Dunn: Jur pe Dumnezeu, părinte, e păcat. Dacă o ţin în viaţă, o omor. Ştiţi ce înseamnă asta? Cum să evit asta?
Părintele Horvak: Nu faci nimic. Te îndepărtezi, Frankie. O laşi în mâinile Domnului.
Frankie Dunn: Nu cere ajutorul Lui Dumnezeu. Pe al meu îl cere.
Părintele Horvak: Frankie, te văd la slujbă de aproape 23 de ani. Singura persoană care vine la biserică atât de mult este aceea care nu se poate ierta. Orice păcate ai avea, niciunul nu se compară cu ăsta. Să uiţi de Dumnezeu, de Rai şi de iad. Dacă faci asta, vei fi pierdut. Nu te vei mai regăsi.
Frankie Dunn: Deja nu mă mai pot regăsi.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasilica Dăncilă "Broşata", agramata pe care ne-a impus-o premier puşcăriaşul Liviu Dragnea, când era mahăr la PSD (pamflet)

Vasilca noastră agramată,
De broşe este obsedată:
În orice haine se găteşte,
Desigur, broşa nu lipseşte.

Pe agramata lelişoară,
N-o vezi cu-o broşă-a doua oară;
De schimbă rochii cinci pe zi,
Cinci broşe schimbă, orice-ar fi.

O jurnalistă afirma,
Că poartă şi la pijama,
Şi la de noapte cămăşoaie,
Şi când e în costum de baie,

La Marea Neagră, evident,
Sau la vrun ghiol, la tratament.
Iar eu n-am nicio îndoială,
Că poartă şi la pielea goală...

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (10 septembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără supărare

Lacrimi ale ochilor, dureri ale năpăstuiţilor,
Nenorociri neluate-n seamă şi plânset fără de culoare.
Nu vrea nimic, nimic nu cere, deşi nu e nepăsător,
Şi e mâhnit dacă e liber, mâhnit când e în închisoare.

Amară-i vremea; noaptea e-atât de neagră
Că nu te-înduri să scoţi un orb pe stradă
Cei tari se odihnesc; neputincioşii
Stăpâni sunt pe putere.
Lângă-al reginei scaun stă regele-n picioare.

Surâsuri şi suspine, blesteme, putrezesc
În gura celor muţi, în ochii celor laşi.
Nu vă atingeţi! Totu-i aprins şi totul arde!
Mâinile
Le-aveţi făcute pentru buzunare,
Şi pentru frunţi.

*

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 27

Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Şi-mi ţin pleoapa deschisă, deşi atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Şi ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ţi văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.

Şi-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea şi-a ta eu pacea nu-mi găsesc.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există unii care îşi închipuie că tantra, deşi n-au citit şi nu s-au documentat deloc asupra acestui subiect, nu reprezintă altceva decât "magie neagră" şi că toţi aspiranţii care urmează şi practică acest sistem spiritual fac parte din categoria "magicienilor negri". Desigur că acest lucru, fiind un mod foarte superficial de a trata problema, constituie o absurditate. Este evident, pe de altă parte, că nimeni nu va putea înţelege şi asimila scrierile şi învăţăturile tantrice hinduse, atunci când va urmări să le practice cu perseverenţă şi să le aprofundeze, dacă mintea lui va fi plină de concepţii greşite şi prejudecăţi împotriva lor, oricare ar fi "culoarea" ideilor asupra Adevărului pe care acele persoane o posedă.

Arthur Avalon în Mahanirvana Tantra
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

El a apărut pe lume în satul Rukina, lângă mânăstirea Sfântul Kiril. Asta s-a petrecut la 8 mai 6948 de la Facerea lumii, anul 1440 de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în ziua pomenirii lui Arsenie cel Mare. Şapte zile după aceea a fost botezat cu numele lui Arsenie. În aceste şapte zile, mama lui nu a mâncat carne, ca să îl pregătească pe nou-născut pentru prima împărtăşanie. Patruzeci de zile după naştere, ea nu s-a dus la biserică şi a aşteptat să i se cureţe carnea. Când carnea ei s-a curăţat, s-a dus la slujba din zorii zilei. Lăsându-se să cadă la pământ în pridvor, a rămas aşa câteva ceasuri şi a implorat pentru pruncul ei un singur lucru: viaţă. Arseni era al treilea copil al ei. Cei născuţi înaintea lui nu trecuseră de primul an.

începutul de la Laur, Cartea cunoaşterii de Evgheni Vodolazkin (2012), traducere de Adriana Liciu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea fu ziuă

Viata mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,
Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet dodat-ai apărut
O, îngere căzut!

Şi două stele negre luciră-n nengri foc
Pe cerul vieţei mele; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
De nour şi de vis.

O rază din privire-ţi viaţa mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranţa divină a fugit;
Norocul şi-a stins steaua; de m-ai iubi măcar,
O înger de amar!

Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta,
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca,
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!