Serioase/triste despre nichita stanescu gand, pagina 45
Târziu de vară
Stăteam aplecați deasupra șinelor strălucitoare,
cu fețele iluminate de flăcări roșiatic-albastre.
Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,
străpuns de săgețile sufletelor noastre.
Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,
o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.
Umbrele noastre, ca un pașnic stindard,
pe adormitele ziduri se cățărau, arcuite.
Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,
și noi descifram curioși o mitologie,
se perindau prin imaginația acelor dinamice ore
obeliscuri de foc, piramida furnalelor liliachie.
Fețe de oțelari apăreau în deasa lumină
pe care metalul topit o zvârlea.
Iar săgețile sufletelor smulgeau o senină
cântare, din aerul care ne înconjura.
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
- poezii despre aer
- poezii despre înălțime
- poezii despre viteză
- poezii despre tramvaie
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
Prăbușirea unui vultur într-un om
M-a izbit vulturul prăbușindu-mi-se pe umăr.
Clonțul lui mi-a luat aerul din plămâni,-
treaz fiind încă, m-am trezit
cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului.
Ferească-mă, să stea și cerul cu stele în mine.
Prea puțină mi-e viața, încât
dau liber vederii și razei ei
dau liber.
Atâta vă rog, scoateți-mi din plămâni pe vultur.
Am să-l duc în spinare să-l îngrop la vârf de munte.
Atâta doar vă rog, scoateți-mi pe vultur din plămâni.
Mă sufoc;penele lui îmi umplu respirarea.
Strein de moartea mea
e vulturul mort.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- citate de Nichita Stănescu despre vulturi
- poezii despre moarte
- citate de Nichita Stănescu despre moarte
- poezii despre viață
- citate de Nichita Stănescu despre viață
- poezii despre munți
- citate de Nichita Stănescu despre munți
- citate de Nichita Stănescu despre aer
Testament
Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Îți scriu cu trupul meu viața
și mersul stelelor ți-l scriu.
Vocala cea mai lungă este ața
în care mortu-l cos, de viu.
Căci trebuie să dăm și mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ținând alături morții și vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să știm unde ne duce
în care dalbe viituri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre verb, poezii despre testament, poezii despre superlative, poezii despre substantiv sau poezii despre stele
Îngerul cu o carte în mână
Trecea un înger,
pe un scaun negru așezat.
Trecea prin aer, liniștit
și mândru.
Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.
Primește-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
a vreunui gând cu mult mai mare.
Dar îngerul tăcea, trecea
pe-un scaun negru stând, citind
o carte veche, strălucind
în legătura-i de argint, și grea.
Trecu prin blocul nou din piață.
Trecu prin chioșcul alămiu
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre pâine
Parcă dormim și visăm
Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea,
și eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai ușoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.
Alergam în sus pe scările de beton
și ea ridica din îmbrățișarea mea
doi ochi lucioși, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.
Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârșise demult. Și clădirea.
Trecuserăm și de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Și poate nici noi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre inventatori sau poezii despre cuvinte
Vrând-nevrând...
Un gând...
De dinaintea făpturii mele,
Un gând prezent
Ce murmură-ntre stele...
... și fără impediment,
Iubește toate cele...
Un gând... tu-mi ești
Prin tot ce făptuiești!...
Iar mai încolo...
Pășind din treaptă-n treaptă
Și răsfoind un ultim rând,
Din gând...
Să-mi fi o faptă!...
Căci patima mi-e dreaptă!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (16 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ținerea armei
Acest blând și plin de spirit popor,
nu-și ține arma pentru omor
Această inimă de foc și de miere
nu-și ține sabia pentru tăiere
Această privire plină de vis
nu-și ține glonțul pentru ucis
Așa cum marea cea mare, ehei,
își ține tărmurile ei
Așa cum lumina din rază
își ține un ochi
ca s-o vază
Așa cum cuvântul din vers
își ține șieși
un înțeles
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre miere sau poezii despre inimă
Scurtă baladă
Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.
Numai arborii tăi nu-și pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.
Nici câinele tău schelălăind printre mașini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.
Nici faptul că exist și tu o știi
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil mă agăț de cuvinte
bolnav de vini imaginare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre vinovăție, poezii despre picioare, poezii despre ninsoare, poezii despre imaginație, poezii despre iarnă, poezii despre frunze sau poezii despre existență
În gând
În gând visez
În gând iubesc
Și mi se pare banală clipa
Când fără gând vom rătăci...
În gând mă-ntreb ce rost avem.
Putem să spunem ce visăm?
Putem alege ce iubim?
Putem alege ce dorim...
Răspunsu-i nu, chiar nu se poate..
În viaț-ai tot ce iți dorești
Dar... de explicații nu ai parte
Nu poți gândi ce iți dorești.
Nu poți vedea peste ocean
Decât cu gândul... în zadar.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre ocean
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea in cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zăpada argintie și mută.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre albastru, poezii despre secunde, poezii despre ochi sau poezii despre noapte