puternic firav

Marea

În liniştea nopţii,
În timp ce dincolo de draperii omul doarme,
Pădurea proclamă:
"Eu sunt puterea
Extrasă de soare
Din inima pământului."

Marea rămâne liniştită, spunându-şi:
"Eu sunt puterea."

Stânca spune:
"Veacurile m-au ridicat ca pe un monument
Durabil până-n Ziua Judecăţii de Apoi."

Marea rămâne tăcută spunându-şi:
"Eu sunt monumentul."

Vântul urlă:
"Eu sunt puternic,
Eu despart cerurile de pământ."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Traseul imuabil parcurs de stele,
Valurile lovind în mal cu muzical tumult,
Arborii viguroşi care an de an
Se-întind spre cer din ce în ce mai mult,

Juvaierul luând formă-n în mină,
Zăpada care cade moale şi strălucitoare,
Cerul înalt în catifeaua nopţii,
Soarele care apune şi soarele care răsare –

Toate lucrurile naturale trăiesc şi se mişcă
Într-o firească şi senină, proprie împăcare;
Doar în viaţa noastră mereu dezordonată
Această pace e o absenţă mare.

Ea nu înseamnă tihnă, nici somn, nici moarte;
Ordinea şi mişcarea stau pururi treze
Pentru a-i îndeplini poruncile limpezi, ferme –
Sentinele lângă ea pe metereze.

[...] Citeşte tot

poezie de Bessie Rayner Parkes, 1829 –1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlo Will

Ai văzut vreodată
Un aligator
Ţâşnind în aer din mlaştină
Şi rămânând apoi orbit în lumina copleşitoare a amiezii?
Ai văzut, noaptea, caii din grajd
Tremurând şi dând înapoi la vederea unei lanterne?
Ai mers vreodată prin întuneric
Şi, brusc, o uşă neştiută s-a deschis înaintea ta,
Lăsându-te, ţi s-a părut, în lumina a mii de lumânărele
Din ceară delicată?
Te-ai plimbat cu vântul bătându-ţi în urechi,
Învăluit de lumina soarelui
Şi ţi-ai simţit deodată fiinţa inundată de o splendidă strălucire interioară?
Ieşind iarăşi şi iarăşi din smârcuri,
Treci prin uşi de lumină,
Prin multe câmpuri de splendoare,
Unde în jurul tău, neauzită, gloria se aşează
Ca o abia căzută zăpadă.
Vei trece tu, o, suflet puternic, prin pământ
Şi prin nenumărate ceruri

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Davidson

Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, şi-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Şi unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam creşte puterea
Prin subminarea ambiţiei altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în faţa altor inteligenţe
Însemna pentru mine achiziţia şi totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă şi biruitoare.
Aş fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, nelinişti, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbuşit.
Luaţi aminte, ghinda
Nu creşte stejar devorând alte ghinde.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

ceafa pârjolită de soare se frânge sub sloiul de gheaţă al spaimei
dacă eu mă tem şi ei se tem de mine.
nu pentru că aş fi eu mai bun
nu pentru că aş fi eu mai puternic
ci doar pentru faptul că iubesc
şi ştiu că iubirea doare
lumea fuge de iubire şi se mulţumeşte cu surogate
da, nu e uşor să iubeşti sau să fii iubit
mai ales atunci când te arunci cu toată fiinţa
împrăştiindu-te-n bucăţi
ce cad şi se usucă.
nedorite.
dacă toată lumea ar putea fi doar iubire şi iertare
atunci răul s-ar strânge în hăuri
în hrube, în deşert
fugind fără să înţeleagă ce-l mână
iubirea e o rană ce nu se vindecă, o porţi ca pe-o plagă
la vedere căci nu poţi s-o ascunzi
ea se revarsă ca lumina, îmbrăcându-te
dar cine mai are nevoie de un suflet împlinit

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Roderick

Barca lui de pescuit făcea rondouri noaptea
între Shiants şi Harris
printre o o mie de năvoade.

Ochii mei de copil urmăreau
luminile flotilei de pescuit – licurici
peste întinderea mării verzi.

Pe teugă mi-a înmânat o ceaşcă
de ceai negru, tare şi amărui,
şi un biscuit pe care trebuia să-l spargi
în bucăţele ca pe o placă de gresie.

O perdea de foc se ivea
din beznă, peşti argintii zbătându-se năprasnic.

Ocolind Rhu nan Cuideagan
el se îndrepta către casă – pentru un copil
era asemeni unui zeu în cizme pescăreşti.
Găsea locul de ancorare

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a culcat

fără să facă focul
lângă copacul doborât
de vântul puternic
nisipul îl pişca de faţă
sau de mâini la fiecare adiere
gogoloaiele de scaieţi
umblau alandala prin prerie
pistolul stătea în teacă
teaca la brâu în partea dreaptă
coioţii îl pândeau să adoarmă
să-i mănânce faţa sau picioarele
calul fornăia de câteva minute
whisky-ul contrafăcut îi arde gâtlejul
avea o bucată de carne de bivol uscată
şi o conservă mare cu fasole roşie
trebuia să aştepte ziua
la orizont se vedea fum şi cenuşă
micul oraş ardea după atac
vor rămâne numai pietrele
primii coioţi au început să se apropie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict interior

E tare gheaţa, ştiu - şi nu ne este bine,
E tare gheaţa, ştiu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, ştiu – şi este şi-ntuneric,
Iar singurul câştig e că par mai puternic!
...
Dacă aş fi rămas copilul ce-l ştiai,
Sau, cel puţin, naiv - încă mă mai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiţi, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neştire!

Aşa că, mă-nţelege şi nu mai fi de gheaţă!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viaţă...
Sau dacă nu, măcar, hai, să ne împăcăm
Şi poate, cine ştie, n-o să mai eşuăm!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii un luptător!

Copii-s mici, nu ştiu ce vor,
Dar pilde le dă mama lor.
Şi nu vrea ca al ei fecior
S-ajungă un om tânguitor.

Doar mama îi opreşte plânsul,
Şi-i zice: "Tu de mine-ascultă,
Ia viaţa-n piept, cu ea te luptă
Şi fii mereu învingător!

Nu vreau să creşti ca un nemernic,
Vreau s-ai un ţel hotărâtor.
Să fii ca mine, om puternic!
Ca să îmi fii de ajutor.

Dar nu-i tragedie mai mare,
Când oamenii, de tineri, mor.
Doamne, spune-mi, de ce mor oare?
Ştiu, omul c-o moarte-i dator!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (12 martie 1997)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau război...

Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deşi sunt pentru asta instruit,
Azi "răul" zboară, chiar şi printre stele,
Vreau linişte şi pace, un suflet liniştit.

Căci tu eşti dintre toate, Steluţa cea aleasă,
În ochii mei apari, Simbolul veşnic sfânt,
Te chem să vii, să-mi fii a mea mireasă,
De-a pururi împreună, s-avem un legământ.

Nu vreau război când am pierdut bătaia,
De şi sunt mai puternic, cum nu-ţi vine să crezi,
În minte am credinţa, în suflet e văpaia,
Ce-adesea te îmbie să vii şi... O să vezi.

Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deşi sunt pentru asta instruit.
Hai să zburăm, s-ajungem printre stele,
Poate acolo vom avea, un suflet liniştit.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (3 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!