mi�care literar�

Limba noastră

Limba noastră-i raza lunii,
Raza soarelui, curată,
Diamant pe care unii
Nu-l "dezgroapă" niciodată.

Limba noastră-i ca păunii
Înşiraţi pe mal de apă,
Diamant pe care unii
Merg "afară" şi-l îngroapă.

Limba noastră-i zestrea bunii,
Piatră încrustată-n ie,
Diamant pe care unii
Şi-l arată cu mândrie.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de Ierusalim

E o stradă pe care se vinde numai carne roşie
Şi o stradă pe care se vând numai haine şi parfumuri.
Şi e o zi când vezi pretutindeni numai schilozi şi orbi,
Pe cei plini de lepră, pe paralitici şi pe cei cu buzele-atârnând.

Aici ei înalţă o casă şi acolo dărâmă.
Aici sapă în pământ
Şi acolo sapă în cer,
Aici ei stau şi acolo merg,
Aici ei urăsc şi acolo iubesc.

Dar cel care iubeşte Ierusalimul
Călăuzit de ghiduri turistice sau de cărţi de rugăciuni
E asemeni celui care iubeşte o femeie
Îndrumat de manuale cu poziţii sexuale.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Vraciule înfricoşat
surd, olog şi guşat
arată-mi comorile tale
înalte, pătrate, ovale.

De câteva zeci de ani
vinzi minuni pe gologani
dragoste, noroace, blesteme,
care modeste, care cu steme.

Poate ai aur, poate ai rubine,
căpestre, ogoare, albine
sandale ca Petre Schlemil
ori alt obiect mai util.

Dă-mi-le pe toate mie
pentru o imensă filotimie,
pentru ca să cumpăr cojoace
la toţi puii care ies din găoace.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul I, nr. 11 (mai 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme

Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.

Suntem noi doi,
Atât de apropiaţi si totuşi atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul şi Apusul
Soarele şi Luna,
Iunie şi Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenţi

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedepseşte cu o privire

De parcă nu ai şti cuvântul
cu care ai descuiat, altădată,
lacătul fermecat de la scrinul
în care ţineai scrisori parfumate.
Pe frunte - tot pala de nour trecător,
zâmbetul - lumina feţei ovale şi
cântecul care cerea drum liber.
Repetă cuvântul şi acum când
primii nouri vin fugari pe cerul de
toamnă. Pedepseşte cu o privire,
barem, pe trădătorul dintâi sau
pe adoratorul din urmă. În rest, lasă
totul pe seama amintirilor noastre.

poezie de Mihai Munteanu din Nord. Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

în faţa unui calculator

trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
mi-am părăsit sufletul pentru oraşul eterogen şi anost
înghiţit de singurătate n-am cu cine povesti
nu am nimic statornic familie prieteni
fără să vreau mă simt într-un pustiu care se extinde
tot timpul mă feresc de întâmplări nefericite
sunt un neînţeles alături de alţii la fel
în care tu eşti o stea căzătoare
întotdeauna fără un cod desluşit

în zile fără anvergură de memnţionat
în fiecare anotimp mă găseşti în faţa unui calculator
în care cunosc prea multe şi nu cunosc pe nimeni
ard ca o lumânare într-o închisoare
din care m-am eliberat fără un scop
oripilat de ce se întâmplă-n libertate

tu eşti singura care poţi găsi o cheie
să-mi deschizi inima zăvorâtă-n piept
insensibilă la cuvinte şi gesturi necunoscute

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ooo, azalee

eşti tu cea care
visele-mi torceai,
eşti tu cea care
te topeai în mine,
eşti tu cea care
risipită-n vânt,
erai sămânţa
florilor divine?

o, azalee, dulce,
ca fragă,
cât te-am iubit
şi cât mi-ai fost
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
şi nu-ţi mai aminteşti
cum a fost ieri.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastez tot

ce-mi trece prin cap
sub formă de poezie
şi laptopul rezistă
la marea mea chibzuinţă
scrisă în strigătul
unui rotopercutor
care bate într-un perete
de cărămidă roşie
comunistă care rezistă
şi rezistă mai mult
decât scaunul de plastic
de un roşu carmin prea
strident în fumul jilav
tastez atent câteva versuri
şi simt că sunt cuprins
de un entuziasm
care mă surprinde şi pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tu...

Tu eşti singurul,
care face desenul vieţii tale,
tu eşti cel care-ţi colorezi calea,
ca şi apa care-ţi împrospătează ziua,
eşti muzicianul muzicii tale,
scriitorul poveştii tale,
pictorul picturii în care trăieşti,
tu eşti totul în jurul tău,
viaţa este a ta,
restul este doar un contur
din tabloul în care trăieşti.

poezie de Eugenia Calancea (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcise galbene

E important să nu vezi lumea dintr-un singur sens

ea se împarte în multe fibre, dimensiuni
direcţii
mă reped asupra ta ca asupra unei prăzi
pe care nu o voi avea niciodată
iubesc acele minute pe care nu le voi avea
acele membre încolăcite, acele vorbe în dimineaţa prea rece
în care vrei să mă ţii de mână, incoerent
în timp ce narcisele galbene
taie aerul cu prea multa lor culoare
sunt bolnavă,
mă îndrept spre o stare nedefinită,

spre un lucru
pe care nu-l pot anticipa
sunt ca o apă neliniştită.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!