mi�care literar�

Încrucişarea

tineri care aleargă. se încrucişează. nu
se salută. gâfâie: în patru
săptămâni doar
sarcina care părea absolut
normală devine odată cu miligramele în
surplus - în campus - vag
extrauterină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria corzilor

Naivi noi de pretutindeni
Escamotând măşti hilare
Ludici noi de peste tot
Parafrazând cântări
Acei care am fost
În stare să tranşăm destinul
Acei care suntem
În stare să ne răstălmăcim
Fără stare pe meleagul uitării
Acei care eram sortiţi
Pe trecere interzisă
Acei care ne găsim
Excluşi din edenul timpuriu
De la Adam încoace
Căutători ipotetici de modele
Ne transpunem idilic
La coarda sensibilă
Din universuri paralele
În universuri alternate
Spre universuri infime

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (10 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfuri de sarcină

la cine se închină o femeie care nu
crede că fiul lui dumnezeu este şi fiul său? la
cine se dă pe mai departe iubită în clipuri şi cântece
femeia lipsită de perspectivă? cine e omul
cu ani
care o va duce-n egiptul de vis care umple
cu piramide păgâne de toate mărimile re
clamele cu vârfuri de sarcină lepădate din pântece
la prima atingere milimetrică a deşertului?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, înţeleptul

DE CE-uri
(Nimeni nu-i conştient de
problema pe care tocmai am văzut-o)

Dacă vreodată
te vei trezi undeva
pierdut şi înconjurat
de duşmani
care nu-ţi vor permite
să vorbeşti în limba ta maternă,
care îţi sfărâmă statuile
şi instrumentele, care îţi interzic
do bum ba bum-ul tău,
atunci ai o problemă,
o problemă imensă –
ei îţi interzic
propriul tău bum ba bum,
iar tu tocmai ai intrat într-un necaz
adânc, adânc;

[...] Citeşte tot

poezie de Imamu Amiri Baraka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandon

Ai zburat, ai fugit
ca un porumbel
şi te-ai pierdut spre est.
Dar au rămas locurile în care te-am văzut
Şi orele întânirilor noastre.
Ore pustii,
locuri pentru mine devenite un mormânt
la care stau de pază.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironia e lauda de sine a celor suficient de abili care stiu ca negarea dubla eului e afirmare a valorii [...] | Citeşte tot comentariul

* * *

fecioara mea
nu îndrăznesc să te ating
eşti ca o pictură proaspătă pe care
dacă aş atinge-o, aş deteriora-o
tu eşti călăuza care mă va conduce
dincolo de ultimul munte
definitiv

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimonoul alb

pe care a încremenit o floare roşie
la rever se vede încântător
bun de admirat de pietonii prin viaţă
rămâne timpul să treacă cu simţire
îl port cu demnitatea unui luptător
învins doar de iubirea care loveşte
pe nesimţite într-o clipă visătoare
nu-i deloc demodat albul cu floarea
în dreptul inimii lăsată de ultima
femeie care l-a admirat din motive
greu de înţeles ar fi faima mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Eu sunt clepsidra în care creşte timpul,
sunt culoarea care îmbracă văzduhul
şi sunt pleoapa care apasă
în ochiul vremii lacrima.
Cine mă trimite în necunoscut,
cine mă încâlceşte, ghem, în sinapsele clipei?
Cine mă împinge
să provoc timpul să răspundă,
să aibă îndoieli, temeri şi dorinţe(*),
să greşească şi să repare,
să se reverse din clepsidră răzleţ(*)?...

___________________________
(*)să măsoare marginile necunoscutului

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!