Poezii despre Muntii Neamtului, pagina 44
Dragostea mea
Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi știut cândva
era o sfântă haină a tristeții
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc ușor peste toate
vârfurile amețitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munții cei sfinți,
ce fi-vor acoperiți cu zăpezile
albastre ale nemuririi
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un nou început
Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.
Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.
Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.
Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre astre
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
Faceți curat!
Uneori e mai sănătos
Să-ți bagi struțește capul în nisip;
Poți s-o-ncasezi oricum,
Dar fundul rezistă mai ușor...
Am vrut să-mi pun ochelari de cal,
Să nu mai văd nenorociri;
N-am găsit dopuri eficiente de urechi
Să nu mai aud plânsul lumii!
Am vrut să văd munții,
Dar să ignor prăpastia,
Să mă bucur de mare,
Fără plâns disperat de pescăruși...
De ce iubirea nu e de ajuns?:
De ce e moartea necesară?
Cineva, din când în când,
Ar trebui să facă în lumea asta curat,
Că uneori și aerul devine irespirabil,
Dar cine?
Tot noi, cei care-o murdărim,
Cu nepăsarea, indolența, ignoranța noastră!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre valoare, poezii despre urechi, poezii despre sănătate, poezii despre prăpăstii, poezii despre nisip, poezii despre murdărie sau poezii despre munți
Și astfel am ajuns
Și astfel am ajuns.
Perspectiva se-îngustează și devine zveltul St. Lawrence.
Un fluviu conținând, totuși, o metropolă,
cu o mie de insule,
așa cum l-a găsit Cartier,
așa cum l-a descoperit Cabot (i-am văzut fața
în Palatul Ducal din Veneția).
Avem eroii noștri fizici
și, de asemenea, suntem o națiune
făurită la mijloc de ape.
Cumva, un loc mai mare decât cel pe care l-am părăsit:
o țară cu anumite resurse,
cu o minte a ei, proprie, dacă nu-i este foame.
Munții Gaspé, retrași în fundal, moțăie,
în aerul rarefiat al dimineții.
Acolo, acasă, vor fi fețe pline de toată această lumină,
inexpresive poate, dar frumoase.
Niciodată un început nu este ușor.
Ne așteaptă multă muncă.
Europa este în urma noastră.
[...] Citește tot
poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre palate, poezii despre națiuni, poezii despre muncă, poezii despre insule, poezii despre frumusețe sau poezii despre fluvii
Între noapte și zi
Se vor întrista munții de prea multe furtuni,
cu limbă de piatră vor scrie pe stânci,
însemne ce se vor păstra în veac.
Din adâncul văilor cu ape vijelioase
aleargă cu bolovani-n valuri spre șes
și groasă de este urgia și neagră
poartă năduf și ceață-n priviri,
de ți-e teamă, nu vei muri,
dar vei trăi cu ea așezată sub cap
obișnuit cum calul cu șaua.
Nu se întâmplă mereu, dar se întâmplă,
să scape din mâini ce nu-i de scăpat
și totul se pierde sub malul durerii.
Unii spun să nu mai aștepți
semnul binar ce se face văzut
pe umerii tăi în balansul mișcării.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre timp, poezii despre stânci, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Cândva Cuvântul
Cândva Cuvântul era stăpânul Lumii,
Dar rolul Lui a decăzut, în sprijinul Cuvântului
A venit Iubirea, uite, s-a stins chibritul, tocmai citeam
Acest vechi manuscris, îl mai văd cum strălucește,
E un cadran de ceas, fosforescent, o scară străpunge norii,
văd inima înstelată a Cerului, aud vocea condorului,
condiția fericirii este lipsa oricăror condiții,
cineva bate în țeava de la calorifer,
dacă ai sperat, uită, dacă ai uitat, speră,
vocea profesorului pe ferestruica de la baie,
condorul deveni transparent,
cel fără mâini participă la luptă, cel teafăr
își strânge capul cu mâinile, se jelește,
ține o pușcă, îi strigă zeița răzbunării,
oh, no, no arms, frica este semnul morții,
pasărea Rok trece munții, cuvintele se topesc
ca stelele.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre mâini, poezii despre stele, poezii despre păsări, poezii despre profesori, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Liguriei
Pe munții tăi, in timpul din tinerețe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
și scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai intunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste și ințelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Și se surpa muntele și vara.
Chiar și de-a lungul mării
zgârcit in Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naște pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mànà,
[...] Citește tot
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre zgârcenie, poezii despre versuri, poezii despre tinerețe, poezii despre superlative sau poezii despre râuri
Prea mărunt?
Ești firul de apă pe-al vremii făgaș,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălțată trufaș,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
O floare de câmp la umbră crescută
Și fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un deal vălurit, teșit, din argilă,
Alături de munții semeți cu renume,
Priveliștea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un slab felinar într-o mică odaie
Și nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre graniță, poezii despre flori, poezii despre culori, poezii despre creștere sau poezii despre celebritate
Țara mea
Acolo unde-s ʼnalți stejari
Și cât stejarii ʼnalți îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n față o privesc;
Acolo, unde-s stânci și munți,
Și ca și munții nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunți
În dor de țară strămoșesc;
Și unde dorul de moșie
Întotdeauna drept a stat
Și bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;
Acolo este țara mea,
Și neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Nenițescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre dor, poezii despre sclavie, poezii despre păr cărunt sau poezii despre patrie
Toamna de acum
Trece toamna șchiopătând pe cărările știute
și amar pune în pomi lăsând frunze ruginite,
le mai scutură pe jos vânturile învrăjbite
și cât e de lung și lat cimitirul cu morminte.
Trec pe drumuri rar perechi ce își amintesc de multe
și de frunzele din pomi și de vremuri petrecute
și-amintesc de primăveri și albite ierni trecute
și de timpul lor demult cu povești îngălbenite.
Un copil pe două roți calcă morțile uscate
urmărit de mama lui și de două babe cloanțe
și nu știe că pe jos sunt o droaie de frunzițe
și pe margini pomii groși tremurând din crengi golite.
Toamna timpul și-a lungit peste timpul iernii slute
și mai cerne prea încet doar în munții unde-s ciute
și în timpurile ei sunt colindele cântate
și în brazi și-a atârnat beculețe colorate.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară sau poezii despre muzică