Poezii despre Muntii Neamtului, pagina 43
Veniți, români (poezie manifest)
Țara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munții cu pășune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
și cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munți a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde și pământul.
Până când, domni guvernanți,
țara asta o prădați?
Veniți români! Ne cheamă țara,
să-i readucem primăvara.
Veniți în țara legendară
unde străbunii ne lăsară
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre onoare
- poezii despre mândrie
Cântec de călătorie
demult demult când râul era râu
nu curs de apă putred și molâu
când fânul unduia până la brâu
când cerul era cer și norul nor
când verdele sclipea amețitor
când te-ntâlneai cu Domnul în pridvor
când te trezeai la ziuă cel dintâi
cu soarele zâmbind la căpătâi
cerându-ți să-i vorbești și să-l mângâi
când noaptea ațipind zăreai prin geam
cum cade luna-n ulmi din ram în ram
când te-nveleai în vis ca-ntr-un balsam
demult demult când drumul era drum
nu un infern de șanțuri și de fum
când drumul lin și alb și vălurit
curgea din infinit în infinit
când erau tați și mame și copii
nu simple acuplări ci căsnicii
când munții revărsau păduri și vii
când negura urca din văi tiptil
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din Drumul spre Tenerife (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre văi
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Presimtamantul
Va veni iarna,miroase a fulg,-
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.
Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.
Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre salariu, poezii despre ninsoare, poezii despre iubire sau poezii despre icoane
Doină
Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă și cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primește,
Tot străinul huzurește.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Și-are-o țară Românie!
Mulți o vor, da-i numa una
Și-a noastră-i dintotdeauna.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre râs, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre suflet
Of, Doamne
Of, Doamne astăzi te cert,
De ce mi-ai pus atâta durere în piept,
Mi-ai dat o Golgotă, nu pot s-o urc,
Sunt slabă, mă-mpiedic, nu mă descurc,
Mai lasă-mă o clipă, sufletul să mi-l trag,
De ce nu mă-nveți ce să fac cu cel drag?
Mă lași părăsită, ți-am spus că sunt slabă,
Dar ce mă fac dacă nu-i sunt dragă?
Pune-i și lui, zbuciumul ăsta în piept,
E așa de departe, dar tot îl aștept!
Șterge-ntre noi munții, mai seacă din ape,
Fă la un fel, adu-l mai aproape!
Ce să fac cu iubirea ce-ai hărăzit,
Dacă-s departe de omul iubit?
Cioplește între noi în stâncă cărare,
Construiește corabii, să trec orice mare,
S-au dă-mi o pereche de aripi să zbor,
S-ajung într-o clipă, la al meu dor!
poezie de Elena Paraschiv
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre aripi
De ce vrei, Doamne...
De ce vrei, Doamne, să mă pierzi
De ce să-mi plângă-n suflet iară
Pădurile cu lacrimi verzi
Și munții cu tăceri de ceară.
De vrei, Doamne, să mai plâng
Și pui durerea să mă-nhațe
Ca marea de-aș putea s-o plâng
Mi-ar plânge peștii toți în brațe...
De ce vrei, Doamne, să colind
În alte ceruri și-alte stele -
Ca norii de-aș putea să-i strâng
Mi-ar plânge lacrimile mele...
De vrei, Doamne, spune-mi deci,
De ce vrei să-mi închizi cuvântul
Să-mi plângă-n suflet stele reci,
Să-mi plângă-n inimă pământul.
Și unde-ai vrea să fiu apoi?
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre pești
Poetului Grigore Vieru
La masa Domnului a fost chemat
Încă-un poet, din basarabi născut
Ce a făurit din versu-i avântat
Pod de simțire peste mal de Prut.
Un om plăpând, care s-a tot zbătut
Asemeni unui fluture-n lumină,
Privindu-ne de multe ori tăcut,
Cu milă și -nțelegere deplină,
Avea în ochi ceva nepămantesc,
O dragoste și-o pace nesfârșită,
Iubea frenetic tot ce-i românesc,
Visând să- și vadă patria unită.
La porți împărătești a tot cântat
În grai străbun durerea despărțirii,
În munții reci de gheață a sculptat
Cu lacrimi calde slovele iubirii.
De vreți să-i arătați recunoștință,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sculptură, poezii despre recunoștință, poezii despre păsări sau poezii despre poduri
Fără El, Crăciunul nu ar exista și nu ar avea niciun motiv să existe!..
Omule, rupe o bucățică de pâine din bucata ta de pâinea,
șiîmparte-o cu cei rătăciți și departe de casă.
Și când de Crăciun ne veselim în numele Lui,
ne facem cadouri unul altuia,
Amintește-ți că El ne-a dăruit cerul înstelat,
soarele,
luna,
pământul cu pădurile,
munții și oceanele lui
și toți cei care trăiesc și trec prin ele.
El ne-a dat toate pajiștile verzi
și tot ce înflorește pe ele și dă roade.
Și S-a pogorât pe pământ și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.
Este timpul ca omenirea să realizeze că Iisus Hristos
nu este stăpânul sau slujitorul nostru;
Este conștiința noastră.
Hristos este inima noastră.
Fără El, Crăciunul nu ar exista
și nu ar avea niciun motiv să existe!
Acesta este Crăciunul sfânt!
poezie de Camelia Oprița din WordPress, Condeiul de Aur (25 decembrie 2005), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre existență, poezii despre creștinism, poezii despre cadouri, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre Crăciun sau poezii despre viață
Scrisul
- O replică lui Grigore Vieru -
Scrisul e a doua Viață,
Partea ei cea sfînt eternă,
Prin care un Neam învață
Iubirea de foc, maternă.
Cei care-ți doresc pieirea,
Ca să-ți întrerupă Mersul
Și să-ți cotropească Glia,
Mai întîi îți fură Scrisul
Și-ți școlesc în contra-ți fiii,
Cei bogați și trădători,
Că ți-au fost părinți Latinii,
Și că Dacii-s muritori...
Munții nu-s ai Latiniei,
Ci ai Dacilor, Stăpînii
Peste-ntinsul Balcaniei,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trădare, poezii despre mamă, poezii despre genialitate, poezii despre foc sau poezii despre dorințe
Cum l-am putea numi
Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-și depășește încercările
Și lună de lună zâmbește
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Și sufletu-i putrezește
Cum l-aș putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăiește-n iubirea dușilor
Și-n ei se regăsește pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Și umblă pe planetă flămând
Cum l-aș putea numi?
Cine se ridică din praf
Și nu moare în accidente
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre sclavie sau poezii despre planete