+ca +o +raza +de +lumina

Pe ţărm

nu am să vin
nu am să chem
nu am să tulbur
cu visarea aşteptarea
între mine şi timp
a rămas un suflet în rugă
lumina s-a retras între ochiuri de apă
cerul s-a ascuns în priviri
şi raza s-a închis peste pleoape
sunt pescăruş unit cu marea
şi zborul meu este chemarea
taine şi visări în urma umbrelor
în care trec şi mă petrec
să mă unesc cu zarea
m-am născut dintr-un mugur
sunt coajă a vieţii trecătoare
mă ard pereţii lumii
sunt foc de aripi albe peste ape
mai ţes o pânză'n noaptea în care a ţipat cocorul
şi întreb...

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna Paştilor

O, cea mai dulce bucurie dintre toate, binecuvântare –
Să oferi pace, să strângi mâna cea vindecătoare
De bunăvoie întinsă ţie
Şi să spui, "Acum nu mai există decât iubire şi lumină!"
Zorii primăverii mele-au dispărut pentru totdeauna;
Închişi în ocna cavoului, prietenii cu ţărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
În apusul roşu aştept bezna ce-o să vină.

Cutreier prin cimitir, scrutând intens
Crucile şi piatra, acum când amurgul devine tot mai dens,
Şi gravat pe fiecare
Cruce găsesc acelaşi cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Caut alt ţel, spiritul meu năzuind acum
Să ajungă-n cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca ziua-în negru să se-îmbrace.

Singur, priveşti luceafărul de seară,
Zâmbind cum am zâmbit şi eu, asculţi ca mine-odinioară

[...] Citeşte tot

poezie de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cod

nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de
deasupra lutului dar asta
e o altă poveste
în care alerg spre nicăieri
mă opresc doar atât cât
să-l rog pe Dumnezeu
să-mi asculte inima
în urmă rămâi doar tu femeia - cod
colţul tău e un univers parţial întunecat
iar lumea o arteră pe care se circulă în paralel
ca într-un oraş aglomerat...

nu mi-am dorit niciodată atâtea lucruri
într-un singur loc în care
nu ne-am fi putut îmbrăţişa
ca doi oameni

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi arse

e toamnă, se scurge tăcerea în scorburi
şi timpul coboară agale pe pleoape
mă scurg în suspin căutând eterna iubire
visam o lume de taină în cuvânt nenăscut
să aşez în orbitele goale lumina divină
sunt mugur în pământ îngheţat
mi-e nelinişte sângele şi boală e timpul
sunt val răsfirat în alt val pe tărâm ireal
trubadur rătăcit într-o tragică soartă
în poartă plânge durerea şi cântul
dar ce este cântul fără un ideal
ceasornicul bate aproape, tot mai aproape
apoi mă desparte pe mine de noapte, se pierde între şoapte
tăcerea mă înfioară şi nu-i prima oară
sunt inimă de lut cioplită în piatră
cuvintele se scurg, miros de crin
pe unde trec atunci când vin
pleoapele plâng în frângeri de şoapte
păşesc spre izvoare căutând zadarnic o mare
tăcerea a rămas agăţată de buze flămânde

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La steaua... mea

Imaginaţi-vă o altă boltă
a cerului; numai de negru...
Nicio sclipire de revoltă
în smoala-ntinsă pe de-a întregu.

Pe-un cer lugubru, mortuar
fără oceli, pe sfera cavă,
ar fi cum ziarul, doar tipar,
ar fi fără busolă... o navă.

De singuri ne-am găsi-n afund,
în hău am fi înmormântaţi;
Ne-am plânge veşnicul "profund"...
Am fi toţi orbi, exorcizaţi.

Mi-agăţ retina de un punct
-nici nu-l văd bine la culoare-
e-un led, îi cer dintr-un străfund
iubire să-mi dea, alinare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât mi-aş dori!

Mi-aleargă sub tălpi clorofila... E nouă
rochiţa ei, verde, brodată-n mărgele,
Pe care o rază, cu palmele-n rouă,
De vis, curcubeie, pictează rebele.

Avidă, se-alintă urechea-n cântări,
Ce păsări, pe suflet, le-aşează cunună,
Hrănindu-i cu ele noian de visări,
Izvoare de versuri să-şi murmure strună...

De ochi se agaţă splendori ce orbesc,
Pe-un soclu ţesut din flori şi lumină,
Scântei, îmbătate de-arome, horesc
Cu-aripi de fluturi, ce fruntea-mi înclină...

Mă plec în genunchi, aproape şoptesc:
"Mi-e vatra aici, cu talpa-i sorb seva,
Săracă, dar splendidă, Ţara-mi iubesc
Şi nu pot trăi nici de-o palmă de ea...!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,

Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...

Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.

Liniştea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea scurtele ierni

Ca lama unui brici mă taie raza
şi sângerez cu boabe de argint,
mi s-a topit, a jilţului, speteaza,
răceala ei curată n-o mai simt.

Picioare de cleştar o iau la vale,
ce-a mai rămas din neguroase oşti,
când jilţul meu de gheţuri se prăvale
şi-ncepe anotimpul pentru proşti?

Nimic lumina şi nimic seninul...
Prinsesem pojghiţi aspre, de taiga,
mă oţelise la privire vinul,
pe care-l beam gândind la dumneata.

Mai viscolea cu patimă de glonte,
mai nimereai să vii din când în când,
te aşteptam pe blănuri de arhonte
şi focul înmuiam, să-ţi fie blând.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugul cărţii soarelui

Noaptea sfârşitului se odihnea peste lume
petalele sângelui
îmbrăcau urletul umbrei pustnicului
ce stătea de veghe pe ţărmul liniştii
atins de-un vârf de magie

şoaptele pianului pulsau o incantaţie
în sala balului dintre ape
păsările lunii gătite în penaj festiv
au coborât pentru valsul frunzelor
dansau
o ceaţă fumurie învăluia luciul apei argintate
lumina se stingea încet
în zbaterea aripilor sturzilor albaştri
din întunericul ce învăluia raza femeii

femeia ascunsese rugul durerii
în slovele cărţii soarelui
(ori în povestea celor zece clipe de nemurire)
iar cu literele negre

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica

Domnului Lorenz Lehr

Aceea care doarme... ca la neprihănita-i deşteptare
să fie atât de trează că noi cu toţii adormim
năuciţi de a ei trezie... O spăimântare!
Loveşte pământul: răsună surd, gloduros,
înfundat şi-mbrobodit cu scopurile noastre.
Loveşte steaua: ţi se dezvăluie uluitoare!

Loveşte steaua: cifrele nevăzute
se împlinesc; cu ajutorul atomilor
se înmulţesc în spaţiu. Sunetele iradiază.
Şi ceea ce-i aici ureche pentru
plinul lor val de val,
undeva-i de asemenea ochi: aceste domuri
se boltesc undeva în Ideal.

Undeva muzica dăinuie, cum undeva
lumina asta o auzi ca un zvon depărtat...
Doar pentru simţurile noastre toate sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Dedicaţii, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!