sir

Caretta caretta in Stockholm

Iese fum gros din hornurile
corăbiilor din Ferentari, blocuri,
case şi oameni tuşesc armonic
în centrul singurătăţii, al vâscozităţii
repetiţiei aceluiaşi regret
ce mi-a schimbat inima într-un diamant de gheaţă,
sub forja unui făurar discret, timpul.

Aici poţi să stai ore în şir
la geam, să priveşti păsările
rătăcite, şi ele tuşesc astmatic
de atâta viaţă carbonizată,
părăsite de visele ce le punea
sângele în mişcare.

Porumbeii călcaţi pe şinele de tramvai
din Amsterdam sper că sunt geloşi, invidioşi,
de atâta libertate ce se găseşte în fauna noastră,
în ipohondriile noastre de la 4 dimineaţa,
când luminile garsonierelor

[...] Citeşte tot

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este, pentru mulţi dintre noi, trecerea în nefiinţă. Inima nu mai bate, corpul nu mai e viu. Ce este timpul irosit? Ce este timpul înecat sub glia neroditoare? Ce este viaţa fără libertate? Ce este omul fără caracter şi fără personalitate? Ce este omul hrănit de disperare? Ce este setea de perfecţiune? Ce este arşiţa agonisirii materiale nesfârşite? Ce este omul pansat în minciunile celor care conduc o ţară? Ce este părintele care vede cum fiul şi fiica lui nu au nici un viitor într-un sistem stropit de promisiuni deşarte şi udat de impotenţă? Mintea mă poate ajuta să înşir sute de pagini, un şir nesfârşit de întrebări. Aceasta este moartea pentru mine. Aceasta este moartea, faptul că viu fiind trebuie să lupt cu moartea când scopul vieţii este acela de a trăi viaţa.

Claudiu-Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna în prag

Mă trezesc de dimineaţă şi deschid fereastra larg.
Nu mică a fost mirarea... iarna o zăresc în prag.
Dezbrăcată-i, tremurândă, cu ochi mari şi îngheţaţi,
Cu cinci fulgi acoperită şi cu vântul, ca doi fraţi.

Ce să fac cu tine iarnă? Nu te vreau, stau zile-n şir
Lângă soba ce-am įncins-o cu trei ghimpi de trandafir.
Lemnele plutesc pe ape spre apus în asfinţit...
Sunt vândute sau furate din pădurea de la schit.

Astăzi nu primesc pe nimeni, stau în pat, citesc Balzac,
Povestiri despre moravuri, realist şi nu abstract...
Şi apoi, ce-atâta grabă? Timp avem, trei luni de ger
Pleacă iarnă de la mine... lasă-mi Soarele pe cer.

Lasă-mi şi căldura-n suflet, doar aşa pot să trăiesc
Să primesc cum se cuvine darul cel Dumnezeiesc
Prunc născut de o Fecioară, izbăvire să aducă
Într-o lume mincinoasă, fără crez şi fără rugă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cel care-a plecat...

Nori de plumb ca nişte ziduri între Soare şi Pământ
Au întunecat văzduhul şi apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....

Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Şi se lasă întuneric peste cel care-a plecat...

Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Şi se-aştern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă paşii care îl petrec
Şi bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...

Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost şi ce-a lăsat
Şi vor trece ani în şir, anotimp după anotimp,
Să aştearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşii învinşi

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guru pe care îl ai tu în minte, cel care dă informaţii şi instrucţiuni, nu este un Guru real. Adevăratul Guru este cel ce cunoaşte realul, dincolo de strălucirea aparenţelor. Pentru el întrebările tale despre supunere şi disciplină nu au sens, pentru că în ochii săi persoana care te consideri tu nu există, iar întrebările tale sunt despre o persoană inexistentă. Ce există pentru tine nu există pentru el. Ce tu iei de la sine înţeles, el neagă în mod absolut. El vrea ca tu să te vezi aşa cum te vede el. Atunci nu vei mai avea nevoie de un Guru pe care să îl asculţi sau urmezi, pentru că vei asculta şi urma propria realitate. Realizează că orice crezi că eşti, este doar un şir de evenimente; că în timp ce totul se întâmplă, totul vine şi pleacă, tu singur rămâi neschimbat în mijlocul schimbărilor, cel evident sieşi în mijlocul presupusului. Separă ceea ce observi de observator şi renunţă la identificările false.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul care vibrează constant nu vibrează singur. Un şir întreg de sunete alăturate, cărora creatorul inventiv nici măcar nu le-a dat naştere, vibrează şi ele laolaltă şi se întrunesc într-o multitudine complet nouă şi rezonantă. Acestea sunt sunete armonice, acele apariţii adiacente, direct subordonate: epifenomenele imediat următoare. Coarda elastică, ce a fost întinsă între două puncte, coloana de aer care a fost închisă într-un spaţiu cilindric, nu poate vibra pe de-a-ntregul. Trebuie să se împartă după legea masei inerte. Iar din aceste subdiviziuni rezultă o serie de sunete care aparţin sferei familiei sunetului de bază. Aşadar, sunetul de bază nu este singur. Este mereu însoţit de familia sa, care îi aparţine şi îi este aproape. Şi foşnetul, o sumă indefinibilă de surse ale sunetului, are armonice. Acestea sunt, însă, de neperceput pentru funcţia de întemeiere a conştiinţei mele, pentru că sunt nediferenţiate.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colin: Am veşti grozave!
Tony: Ce anume?
Colin: Mi-am cumpărat un bilet de avion spre America. Plec peste trei săptămâni.
Tony: Nu!
Colin: Ba da! Într-un loc minunat numit Wisconsin.
Tony: Nu!
Colin: Ba da! Fetelor din Wisconsin, păzea că vine Sir Colin!
Tony: Nu, Col! Te asigur că există câteva tipe în America, dar ele deja umblă cu tipi bogaţi şi care arată bine.
Colin: Nu, Tone, eşti doar gelos. Ştii foarte bine că în orice bar din America există zece fete mult mai frumoase şi mult mai dispuse să facă sex cu mine decât există în întreaga Anglie.
Tony: Vorbeşti prostii. Acum chiar că ai luat-o razna.
Colin: Ba nu, sunt înţelept. Din punctul de vedere al americanilor eu sunt prinţul William, dar fără toată familia lui de ciudaţi.
Tony: Ba nu, Colin, nu eşti!
Colin: Ba da!
Tony: Nyet!
Colin: Da!
Tony: Nein!
Colin: Ja, dragă!

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica

Final de semne, în cumul, sau în pierderi, şir făcute,
Cum la mărgele îs adunate, risipite, pân' la a face nod,
Ce nod va fi redesluşit imaginar, de timp 'l va cere, cât mai iute, iute...
E şnuru' împletit în colan, cunună, ori laţul gafei, de la eşafod.

Alegerea supremă-i din mii, de miile, împământate crezuri,
Cum apa face ploaie, oricât de multe ar fi lichidele, soluţii.
O lipsă de orice dogmă, pân' şi credinţele îşi trădând botezuri...
Deci nu-i alternativă; nu-i ori, ori sau, sau ori şi ce... discuţii!

E acelaşi adevăr ce cosmosul îl deţine oriunde, peste tot la fel,
Cum şerpuieşte râu pe acelaşi săpat curs din timp ateologic
Şi sigur un sezon după un altu' urmează, fără un scop, vreun ţel...
Aşa şi cenuşiul de-o scoarţă în canioane, îşi ţese înţeles în unic... firul logic.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de februarie

Epuizat se scurge timp de nopţi geroase
Şi lungi de-au fost tot nu-i odihnă-n mintea-n plin de negru
Zdrobindu-şi liniştea în scrâşnetul de tălpi ce calcă oase
Cernute albe dinspre cer, acoperindu-ne de-a întregu.

E alb în nuanţele până la negru tot pământul
Şi pomii suferă cu crengi chircite de-atâta dezgolit,
Neacoperiţi de penele cântând... nu mai adie vântul,
Doar se răzbună aiurea se urlând ţepos în viforit.

S-au deplasat gheţarii, aisberguri, ninşii poli
Pe acest tărâm, pe case le îngropând cu totul
Cu animale, oameni, blocuri... le făcând atoli
Şi străzile-s doar şir de dricuri albe cărând mortul.

Parcă nici rozul, galbenul, grena, topazul nu ajută,
Pereţi iţesc exotic, dar morb crud nu cedează
Tot griu murdărind dalbul, nea aspră-i praf bătută
Şi sat, oraş, o ţară, tot, lumea... iar iernează.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!