zadar

Noi continuăm să credem

Când a venit bătrâneţea
acasă nu ne-a găsit.
Ne căutam tinereţea
pe nisipul însorit.
Prin nisipurile-încinse
ale plajelor din lume,
Tinereţea ni se duse
şi nu i-am mai dat de urme.
În zadar o vară-întreagă
prin nisip am căutat.
Să-înlocuim bătrâneţea,
tinereţe n-am aflat.
Dar,
Noi continuăm să credem
că ţinându-ne de mână,
Lupta cu timpul n-o pierdem
şi vom fi tot împreună.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rană vie (Prietenului meu, Dan Tristian)

Din păcate numai vremea este leac
Bubelor acestea care se numesc
Dragoste rănită, suflet omenesc
Să ne treacă este prea puţin un veac.

Doamne, dă-mi o viaţă cât o veşnicie
Sau mai bine moartea să mi-o dai în dar
Dacă tot îmi curge timpul în zadar
Din această viaţă ca o rană vie.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Ah, adeseori aş vrea să chem ca odinioară
înăbuşitoare amiezi şi nori ruginii
verdeaţa lacomă şi bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfâşiată
lumânări picurând pe catifeaua nopţii
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de râs de motor sau de mânie
în zadar aş vrea fie că vorbesc fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pământul greu.

poezie de Adam Wazik din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând

În gând visez
În gând iubesc
Şi mi se pare banală clipa
Când fără gând vom rătăci...
În gând mă-ntreb ce rost avem.
Putem să spunem ce visăm?
Putem alege ce iubim?
Putem alege ce dorim...
Răspunsu-i nu, chiar nu se poate..
În viaţ-ai tot ce iţi doreşti
Dar... de explicaţii nu ai parte
Nu poţi gândi ce iţi doreşti.
Nu poţi vedea peste ocean
Decât cu gândul... în zadar.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru e totul

Negru e totul,
O licărire se întrevede,
Lumina rece îmi arde sufletul,
A mea lume în neant se pierde,
Totul neînţeles, negru totul.

În abisul îngheţat,
Privesc adânc,
Prea infim sunt eu, ca pe el să îl fi descifrat
Totul e ruină,
Singur speranţa îmi mănânc
Negru e totul.

Mă trezesc, negru e totul
Dezamăgit, de lume încet devorat,
Aştept o licărire din abisul îndepărtat,
Dar în zadar. Negru e totul.

poezie de Ioan Nechifor (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Ioan Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ştiţi, cineva stă abia cinci minute aproape de dumneavoastră, apoi vă căutaţi în zadar inspiraţia, bucuria, credinţa în Dumnezeu. Totul a dispărut... Alţii stau cinci minute cu voi şi sunteţi revigoraţi, vechile voastre celule au dispărut şi din nou aveţi credinţă, din nou aveţi elan. Cauza acestor schimbări, trebuie să o ştiţi, este aura lor.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici banii şi nici averea

Nici banii şi nici averea
nu îţi aduc mângâierea.
Toate câte aduni în curte
nu îţi vor da zile multe.
Că eşti bogat, eşti şi bătrân,
mâine poţi cădea pe drum.
Eşti bogat şi ai de toate,
la ce bun? Nu scapi de moarte.
În zadar ai adunat,
de plecat, tot ai plecat.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurg minute

Pe strada pustie
Doar timpul trece
Nici vântul nu adie
Aerul apăsător rece

Se scurg minute
Ochii aţintiţi pe poteci
Izvor curge din munte
Pe urme umede seci

Zile smulse din noi
Ca dintr- un calendar
Picuri de ploaie moi
Caută liniştea în zadar

Am să- i scriu sorţii
Poate îmi răspunde
Unde sunt anii vieţii
Să-i întorc de se ascunde

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrul din suflete

Craniile zornăie ca nişte monezi,
Lovindu-şi gândurile nerostite şi triste,
Mărşăluiesc printre morminte şi cruci,
Purtând umbre stranii de speranţi şi vise.
Se sting lumânările... Pe rug şi altar
Doar umbre de cranii – stihii adormite în raclă,
Aşteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veşnicia să treacă,
Cu alte veşnicii să-şi cunune uitarea,
Să-şi spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coşmar,
Să nu mai audă "se moare!"...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele voinicului...

E floarea ce răsare tot mai rar,
Căci sângele, acum, renaşte în zadar.
Şi doar voinicii din istorie o cunosc,
Căci cei de azi bravează în anost.
Pe culmi şi piscuri ea răsare,
În locuri adormite de uitare
Şi săgetează vârfuri ancestrale,
Cu sânge de minuni normale.
Minune renăscută printre noi
Revino blând, ne scapă de nevoi
Şi creşte astă floare peste ţară,
Căci suntem la răscruce abisală...

poezie de Liviu Reti (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!