pentru cine bat clopotele

Cu virusul obişnuit,
Când m-am luptat, l-am biruit;
Dar cum să lupt şi cum să-l bat
Pe virusul înCORONAt?

catren de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi purtam nume de floare

la naştere, moartea ne dă nume de flori
şi noi trebuie să avem grijă de grădina ei
pentru că ea atât de mult a iubit florile
încât vrea să le ştie mereu aproape

sunt zile când aduce acasă buchete întregi
dar sunt şi zile viforoase când ajunge cu braţele goale
dar nici măcar asta nu o împiedică să ne pună nume de flori
şi să ne aştepte-înflorirea ca să ne culeagă

"într-o grădină, de soare plină
sunt doar o floare mirositoare
cine mă ştie şi cine mă vrea
trebuie să vină şi să mă ia...."

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugile

Bat clopote în turle, peste burguri
Şi rugile spre ceruri se înalţă,
Iar Domnul le va pune în balanţă
Să le asculte astăzi şi deapururi.

Din miez de noapte până-n dimineaţă
Ard peste tot mulţimile de ruguri,
Cenuşa li se stinge în amurguri,
Când fumurile se prefac în ceaţă.

Trăim pe Terra şi muncim o viaţă
Chiar pentru simplă supravieţuire,
Divinul şi atuncea ne răsfaţă
Cu sfinte daruri, flori de fericire.

Fiinţa noastră nu e amăgire,
Ci este parte din dumnezeire!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nedrept să dansezi cu Fred Astaire

sau mai ştiu eu cu ce galaxii impunătoare
răsucite ca o vată din zahăr pe un băţ invizibil
în timp ce mi te agăţi de suflet ciorchine
ca într-o formulă organică complexă
iar în toată această căutare prin tine
mă strângi ca pe o margine de lume
fără să te uiţi deloc în ochii mei

ştiu că îţi pare firesc să dansezi aşa
ca şi cum gravitaţia ar fi o povară pentru alţii
apoi să te plângi de cârcei galactici
ca de o boală firească printre muritori

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu luna

Am privit în faţă, pe bătrâna lună
Şi am stat de vorbă, atâta timp
Şi n-a ştiut săraca, să îmi spună
De ce drumul vieţi, n-am cum să-l mai schimb

Oricât ar fi de bine şi oricât de rău ar fi
Când multe ai vrea să faci, dar nu şti pentru cine
Cine oare-n viaţa te va preţui?
A tale fapte bune, cui vor aparţine?

Nui păcat să mori, când drumul ţi s-a şters!
Când tu eşti pentru uni, o pată dintr-un vers
Şi-n alte pânze albastre şi pe-un drum mai larg
Când cerul tot se crapă şi stelele se sparg.

Atunci în fericire şi-n valurii de sclipirii
Să te renaşti din moarte şi făr de amintirii
Doar tu-ţi vei căra viaţa şi o vei ţine-n mână
Şi n-ai să mai ţii cont, de soare şi de lună.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi... teiule

Teiule, teiule,
spune-mi iubitule,
cât...
durează verdele?
cum...
rămâi calm în furtună?
când...
plouă, tu plângi?
cine...
câstigă, cine pierde?
unde...
pleca-vom cu toţii?
ce-ţi...
şoptesc stelele?
care...
eu, care... tu?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine pune sonorul maxim la televizor
Ca să-i distreze şi pe cei care nu vor
Încă n-am găsit cuvântul potrivit
Dar cred că-i între "egoist" şi "nesimţit"

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

cine sunt eu, în anotimpul acesta obişnuit cu mine,
în coaja subţire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi opreşte fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolţesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerenţa formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din şoapte, mirajul că eşti lângă mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără limite

Discutam la o agapă
Infinitul mult cu firea
Cine poate să-l încapă?
Numai ea nemărginirea

Întrebă şi o vecină
Unde intră vastitatea?
Cine poate s-o conţină?
Sigur doar imensitatea

Discuţia se aprinde
Zise un moş că după dânsul
Universul nu-l cuprinde
Decât însuşi necuprinsul.

poezie de David Boia (9 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt printre cei ce bat la uşa florii
Ascunsă-n pietrele din munţi.
Se sparg sclipirile viorii
Când cântă printre surzi şi muţi.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!