Poezii despre fulgere apoi tunet, pagina 41
01. 08
întâi
au gust -
apoi consecințele
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și muntele dă poruncă
Și muntele dă poruncă:
Cine-l stăpânește încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară și el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Și pune mâna la muncă.
A-nțeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Și beau apă de sub stâncă.
Puțin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Să ne iubim...
Nu-mi ești aproape, deși pari,
Prin ceața minții mă strecor,
Revăd un flash și apoi dispari,
Rămân cu mine, în decor.
Natura plânge-n pomii goi,
Privesc spre soarele înghețat,
Trifoiul nostru în patru foi
Mai are încă de așteptat.
Inspir vapori de primăvară,
Prind în brațe raze reci,
Pășesc prin curte, este seară
Abia ai venit și iară pleci.
Suntem ca soarele și luna,
Unul vine și altul pleacă,
Ca adevărul și minciuna,
Lacrimi ude mă îneacă.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atenție la istorie
În vrenuri antice, Romanii,
Tărâmul Dac l-au cotropit,
Apoi trecură-n goană anii,
Și Roma-n zare s-a topit...
Apoi o Otomană gloată,
A dat năvală peste noi,
Dar se întoarse-a sorții roată,
Și-ajunse-n groapa de gunoi...
Veniră-apoi Fanarioții,
Cu mercantilul lor talent,
Ne instruiră bine hoții,
Dar Grecia-i în faliment...
Austriecii și maghiarii,
S-au înhăitat să ne înfrunte,
Ne-au oropsit pe la fruntarii,
Dar azi sunt două țări mărunte...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am simțit o Înmormântare în Creier
Am simțit o Înmormântare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat
Umblând - de colo colo - până când
Și Judecata mi-au întunecat
Iar când s-au potolit cu toate,
O Slujbă ca o Tobă s-a pornit -
Bătând într-una până ce
Și Cugetul mi-a amorțit -
Am auzit apoi săltând o Lacră
Pe suflet parcă-mi scârțâiau anume
Cu-aceleași Încălțări de Plumb
Spațiul întreg - a început să sune,
Și parcă Cerul tot era un Clopot,
O singură Ureche, tot ce era Suflare
Eu și Tăcerea, ciudată Pereche
Naufragiate aici, solitare
[...] Citește tot
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mi-e greu
nu am de zile negre nici un ban
iar de mi-e frig, îmi pun pe cap covorul
apoi mai pun pe umerii firavi, încă un an!
vai - nesperarea își ascute iar toporul
de mintea mea bolnavă de iluzii!
secunda scrijelind pe oase-mi pare-o altă,
nouă - și de mi-e cald, îmi fac un evantai - din pene
din pasărea speranței împăiată -
și-mi vântur praful de pe vene
apoi, îmi fac cu el infuzii
iar de mi-e greu
las jos și iau de două ori
îmi bucur ochii - azi, un heleșteu
de pești ciudați și răpitori
- cum nebunie-i pun perfuzii
nu am de zile negre niciun vis
nisipul din pleoape, cum freamătă-l ascult
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moise și Aaron în fața lui Faraon
Apoi începe lupta fără arme,
Se bat idei și forțe nevăzute,
Căci robii își cer dreptul la-nchinare
În țara conștiințelor pierdute.
Dar Faraon, în loc de libertate,
Le dă poveri mai mari, ca nu cumva
Să aibă timp și ei să mai gândească
Și-apoi să fugă de sub talpa sa.
Dar Domnul, totdeauna a-mplinit,
Din planul veșnic, voia Lui cea mare.
Așa că... așteptăm nerăbdători
Măsuța săptămânii viitoare.
Dacă Domnul te-a trimis
Să avertizezi o lume,
Nu uita: l-ai circumcis
Pe copilul tău, anume?
Nici o umbră, nici soția
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pierdute
Cuvinte aruncate, cuvinte pierdute
Rămase libere nesupuse
Pe toate le-am cules din vremurile trecute
Pe toate le-am înviat din vremurile apuse.
Și le-am spălat cu rouă de soare
Le-am presărat pe ropotul ploii
Le-am zvântat apoi cu a verii boare
Și le-am omorât din umbră toți strigoii.
Apoi le-am aruncat pe toate în mare
De unde valul le-a adus la picioarele tale
Ca o sublimă și imensă desfătare
Niște religve din vremuri abisale.
Să le culegi cu grijă și iubire.
La piept să le agheți ca mărțișor
Să fie dovadă vie în amintire
Că-n inima ta eu mă răsfrâng, cu dor.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din asfințit
Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".
Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi, ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.
Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.
Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă par obosit eu sunt marele mediator, al jumătăților mele
Prima teamă a fost:
nașterea mea.
Apoi... de moarte!
Maturizarea
mi-a adus frica,
de dincolo de viață.
Dincolo de poartă te întâlnești
cum nu te știai, habar n-aveai!
Atunci îți vezi:
trufia, mândria, lașitatea, ipocrizia!
N-aveam curajul să mă uit în ochii mei.
Am ridicat doar o mână, ca salut.
Eram ca-ntr-o oglindă,
cu toate gesturile mele.
În sfârșit...
eram eu cu mine!
Jumătățile mele
prinse-ntr-o luptă fără muniție
se loveau,
cu bulgări de pământ și zăpadă,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!