fulgere apoi tunet

* * *

La început m-ai făcut din zăpadă
Desenai conturul unor aripi de înger
Ba nu
La început ai privit pe fereastră
Ţi-ai lipit de ea fruntea fierbinte scrutând întunericul
Oare luna scria în cristale de gheaţă
Răspunsuri
Undeva pădurea năştea umbre
Peste tânguirea unui lup singuratic
Şi urmele lui îndepărtându-se-n noapte
Apoi
Apoi omătul s-a făcut pârâiaşe
Şi m-ai făcut din zbor de cocori
Săgetându-ţi privirea
Dintr-o rază atingându-ţi piciorul desculţ pentru o clipă
Pe călcâi verde-ţi înmugurise o frunză
Pasul tău era cumva mai uşor
Sub el ţărâna a prins viaţă
Şi eu

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ace

Simt capul greu,

o minge de bowling

într-un impact continuu,

apoi

strâng schijele de pe podea,

din pereţi,

din

sângele tău,

le adun, le lipesc

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu făptura ei de floare
Şi cu daruri noi,
Veşnica biruitoare
A sosit la noi.

Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Văl de argint ea are norii
Albi şi subţirei.

Naltă, mândră, stă-n picioare
În rădvan domnesc...
Gingaş chip de fată are
Braţul voinicesc.

Viu struneşte-n aer zâna
Roibi hrăniţi cu jar;
Cai de vânt, scăpaţi din mâna
Cruntului Ghenar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Panait Cerna din Convorbiri literare (aprilie 1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rana ultimei raze...

din rana ultimei raze de lumină
s-a născut şi tata
apoi a plecat
nici n-a apucat să-mi spună
că o să plece
nimeni nu ştie când pleacă
e musai să treci poarta
ca să poţi înţelege totul
despre adevărul de dincolo
cuvântul ăsta e un coşmar
sau poate o capcană
dar ce mai contează
încotro mergi
ştii doar că lucrurile tale
trebuie să ţi-le laşi aici
să nu le mai cari în bagajul de pe spate
şi mai ştii că
ultimul strigăt al sângelui
îţi va ucide umbra
apoi se va face auzit în rana

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craiasa Noptii

Intr-o noapte neagra cu cer inorat
Nu pot adormi,ma ridic din pat
Ma duc la fereastra si prinvind in sus
Vad cum luna alba intre nori s-ascuns

Apoi iar apare,o zaresc departe
Si lumina-i calda dispare in noapte
Dar tot de departe,printr-o ceatza groasa
Vad printre gene o dulce craiasa

Are haine albe si chipui senin
Iar pe crestet poarta o cununa de crini
Pluteste spre mine,are-n mana o floare
Si pare ca-mi da o imbratisare

Ma uit lung la ea,la chipu-i ceresc
Si fara sa-mi dau seama ma indragostesc
Vreau s-o imbratisez,ai aintind mana
Apoi im dau seama,craiasa era LUNA.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de mamă

Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniştea copilului ei.
Şi eu îmi smulgeam urechile
şi le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinşi ca o praştie.
Şi-am început mai întâi să murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am ţipat
un ţipăt de tată de ţipăt
spre liniştea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire rătăcită

Tu nu mai simţi sărutul, sărutul dulce-amar,
Alunecând pe buze, pe gât, pe sâni, pe coapse?!
Nu simţi arzând în tine, dorinţa iar şi iar,
Nu te înalţi, tu, înger, spre zările albastre?

Nu simţi vibrând iubirea-n cuvintele ascunse?
Nici freamătul din mine nu-l simţi? Căci el pătrunse
În mângâierea mâinii pe coapsa-ncovoiată,
De zbateri şi dorinţa, în noaptea-ntunecată...

Zeiţă a luminii, arcaşul lumii tale,
Ţi-a risipit iubirea în cântece de jale...
Înmormântate lacrimi, sub talpa ta se sfarmă
Şi plângi nefericirea pe gene de vioară.

Te-mbrăţişez cu ploaia... Sub fulgere albastre,
Privirea-ţi se ridică, se-nalţă către cer...
Din nou eşti fericfire, eşti curcubeu, fecioară,
Lumină, libertate şi rază de mister.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş fi dorit să mă aducă barza

dealtfel mult timp am crezut asta cu sfinţenie
faptul că veneam de undeva din cer
dintr-o lume atât de albastră
dintr-o lume atât de lipsită de margini
mă făcea să mă simt special
dar apoi am auzit că barza asta îi aduce pe toţi
şi nu-i decât mesager cu picioare subţiri
apoi ca mai toţi copiii am aflat adevărul
într-o zi tristă sub un cer parcă întors pe dos
de atunci număr berzele primăvara
din doi în doi mai tot timpul

chiar dacă mi-aş fi dorit să fiu puiul cerului
singurul bărzoi adevărat mi-a fost ceauşescu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glissando

când îmbobocisem credeam
că-mi vor creşte aripi
dar mi-au crescut doar frunze
apoi am prins rădăcini
care culmea
au nevoie de mângâieri

când am înfrunzit
eram gata să cred
că sunt floare
şi mai adânc mi-am înfipt
rădăcinile
în speranţa că voi rodi
ca un pom
dar sunt doar un copac

vă pot dărui doar umbra
vara
şi poate ceva căldură
iarna

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realicartea

Din carte a ieşit un ochi.
Deşi era obosit s-a deschis larg
şi în acel moment a văzut unele lucruri pentru prima dată.
Nu după mult timp şi-a făcut apariţia un nas.
Acesta a mirosit deja ce se întâmplă.
Dar când să intre în încăpere i s-a închis repede uşa.
Nu era de el, locul lui era în carte şi atât.
Apoi din carte a ieşit o ureche.
Aceasta a auzit mult zgomot.
Şi mai apoi bârfe, dar nu s-a aplecat la ce se vorbea.
Gura şi-a făcut şi ea intrarea.
Celelalte i-au povestit deja experienţele avute.
Ea ar fi avut atât de multe să spună,
dar cartea a învăţat-o să tacă.

poezie de Ana Truta (noiembrie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!