trezirea constiintei

Doar dă drumul gândului să plece liber din această clipă şi tu vei rămâne ca simplă viaţă eternă. Aceasta este cea mai mare uşurare şi cea mai înaltă libertate. Nu există aşa ceva precum "gândul tău" sau al "meu". Oare dacă o pasăre trece pe cerul liber şi tu o vezi, vei spune că este a ta? Exact asa trec gândurile prin spaţiul infinit şi vast al Conştiinţei. Şi totuşi tu ca persoană duci tot timpul în capul tău o colivie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog abstract

vremelnicia consumă preaplinuri de fiinţă
în proces de dragoste şi de credinţă
tremurul conştiinţei pure mişcă nori
sunt pământ învăluit cu raze şi flori

îi zâmbesc soarelui cu vise şi idei
cu mândre poeme scurse din condei
conştiinţa-i beată de ambrozia vieţii
în zbor peste abisuri şi negura ceţii

piramida veşniciei e păzită de Sfinx
în mijlocul codrului vânează un linx
protestez împotriva zeilor orbi
ţara s-a întunecat invadată de corbi

exuberanţă stinsă în abstract monolog
oraşul minunilor s-a umplut de smog

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o vorbă veche de când timpul care spune că oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, ÎNTOARCE-TE. Fă orice e nevoie, târăşte-te dacă e nevoie şi ajungi înapoi la intersecţia de unde ai plecat pe drumul adormirii de sine. Trezirea este rareori un proces plăcut şi uşor. Însă pe măsură ce păşeşti pe acest nou drum, lucrurile încep să devină mai limpezi, mai clare. Primul lucru care se întâmplă după ce ai păşit suficient de mult pe drumul trezirii este că începi să îţi reaminteşti. Îţi reaminteşti toate promisiunile făcute ţie. Începi să îţi aduci aminte toate suferinţele pe care le-ai îndurat şi toate momentele în care ţi-ai jurat că nu vei mai trăi aceleaşi scenarii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinta că arta noastră trebuie integrată în procesul măreţ de transformare a ţării, proces din care ea însăşi avea să iasă transformată, deschidea în faţa noastră o uriaşă perspectivă de dezvoltare, impunând însă în acelaşi timp şi formarea unei responsabilităti de esenţa nouă. Nu se ridica numai problema rezolvării unui rol, ci şi a eficacităţii regeneratoare asupra conştiinţei spectatorilor din sală. Pentru ca să fii la înălţimea unei asemenea misiuni, trebuie să pătrunzi mult mai adânc şi mai profund rolul, cu atât mai mult cu cât ceea ce reflecţi, se cristalizează şi evoluează sub ochii tăi.

Ştefan Ciubotăraşu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În atelierul minţii

în atelierul minţii experimentez impresii
vise amintiri speranţe toate trec prin polizor
gânduri frenetice se impletesc de zor
la lumina conştiinţei se separă de obsesii.

gravez cuvinte pe o tablă de inox
ideile-s sculptate pe o marmură albă
din pietre fac steluţe le ornez în salbă
armonii ancestrale le-am tras la xerox.

vopsesc cu albastru columnele iubirii
n-aş vrea să le cuprindă mucegaiul
rapsodia zilei o interpretează naiul
compusă în tihnă cu patima vorbirii.

în atelierul minţii domneşte chiar raiul
universul se extinde pe frecvenţa dezrobirii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflorirea aripilor

Trezirea dintre aşternuturi,
Fiecare cută ciufulită de adorarea dintre noi
Sub auspiciul puterii necizelate, sălbatic învinsă pe fiecare atingere trupească
Se există fără a ne mai întreba. Firesc.

Eu te leg de fiecare pană să zbori,
Eu te leg dintre fiecare gând să exişti
Independent
De strofa catargică,
De strofa lui catharsis,
De strofa fecundată cu iubirea sinelui tău de către mine.

Când putrezeşte deziluzia pe fiecare lacrimă de fericire
Să ştii că lanţul meu te aleargă
Prin câmpie, prin pădure, pe lângă fragă…

Să ştii că atunci tot purul se deschide în nuanţe ireversibile de suprem,
Iar eu te trag în arc să încetezi a crede în altceva
Decât în sfânt…

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem întruparea locală a unui Cosmos care a crescut până la conştiinţa de sine. Am început să ne contemplăm propriile origini: pulbere stelară ce meditează asupra stelelor; acumulări organizate formate din zece miliarde de miliarde de miliarde de atomi ce reflectează asupra evoluţiei atomilor, urmărind drumul lung parcurs, cel puţin aici, până la naşterea conştiinţei. Loialitatea noastră este faţă de specie şi faţă de planetă. Noi vorbim în numele Pământului. Avem obligaţia de a supravieţui nu doar nouă înşine, ci şi acestui Cosmos, vechi şi vast, din care ne ivim.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o traiectorie salubră

nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec
am strâns în palme stele pe linia vieţii
înfirip fericirea, deznădejdea o spintec
în muzica zorilor la poarta dimineţii.

charele din trup se transfigurează
într-un curcubeu ca un arc peste timp
au ars întunericul în baie de rază
absolutul conştiinţei vine din Olimp.

nu am teamă de vre-o stare sumbră
soarele din piept şi în bezne veghează
luminile dizolvă gândurile din umbră
vindecă şi rana care sângerează.

mă avânt mereu pe-o traiectorie salubră
spre veşnicia sfinţilor ce mă formează.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii şi mii de ani, am trăit identificându-ne cu mintea condiţionată, din care a rezultat un simţ limitat şi iluzoriu al sinelui, un eu infim, care se luptă în permanenţă, fiind veşnic temător, neliniştit şi în conflict cu el însuşi şi cu ceilalţi. Acum ne deschidem către starea naturală a sinelui nostru, unificat cu Prezenţa Divină – vastul tărâm al conştiinţei sau inteligenţa universală însăşi, în care mintea gânditoare este doar un mic aspect. Acesta este tărâmul păcii lăuntrice, din care iau naştere toate aspectele care fac ca viaţa să merite a fi trăită: creativitatea, pacea, vioiciunea, bucuria, iubirea.

citat din Eckhart Tolle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo sapiens... connecting. Reinventăm roata, trăindu-ne vieţile ca pe un fast-food universal. Emoţia cu care trăiam clipa. o umplem acum cu mii de confeti închipuite, având cerul speranţelor plin de artificii de care nu suntem în stare să ne bucurăm. Ne adaptăm trăirile pline de E-urile conştiinţei universale, respirând în ritm de www... Timp în care, îmbataţi de false victorii personale, mimăm inconştienţi fericirea în faţa altor lunateci ca noi. Iar timpul "cheltuit" în van, devine încet factura amăgirilor ce ne virusează sufletele... uităm să ne mai pese chiar de noi înşine. de ce-am ajuns!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!