Poezii despre puternic firav, pagina 40
Alerg către cer
Tu ești viața și Dumnezeul meu viu
Tu ești fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, ești singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aș putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.
Tu ești Dumnezeul puternic și drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credință și-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.
Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...
poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre creștinism
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În nemurire
Te-am adorat mereu sfințenie
Îmi torni în cupa inimii iubire
Din prima te-am iubit femeie
Născătoare fericită prin unire
Tu-mi picuri stropi de fericire
Curgi prin sufletu-mi însetat
Martor mi-e cerul a lui sclipire
Eu norul ursit am insistat
Tu strălucești la braț puternic
Mă ametești cu al tău sărut
Să fiu eu norul cel prielnic
Picur iubire de când ai aparut
Esti femeia visurilor serii
Plutești prin aburul divin
Esti chipul din oglinda Lunii
Eu gândul tău vreau să devin
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre femei, poezii despre visare, poezii despre unire sau poezii despre sărut
Un altfel de zbor
mă ascund în mine
ca în podul unei case
scotocesc fiecare cotlon
poate-poate găsesc ceva
din vremurile de demult
o poză scorojită
un tablou neiscălit
o carte îmbîcsită de praf
roasă pe la colțuri
de câteva generații de șoareci.
cu cât trece timpul
mai puternic miroase a conuri de brad
dinspre răsărit
un fir de lumină pătrunde
prin ferestruica dreptunghiulară
încurcându-se c-o pânză de păianjen.
degeaba îmi arunc un ochi înafară
cerul stă tolănit pe pământ
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre păianjeni, poezii despre poduri, poezii despre lumină, poezii despre fotografie sau poezii despre cărți
Farmec de iubire
Nu știi că viața mi-ai schimbat
Și ancora mi-ai pus-o peste dor,
În suflet nori de aur mi-ai turnat,
Și-n minte parcă mi-ai sosit în zbor.
Și inima îmi bate mai puternic
Când simt suflarea-nflăcărată,
Palpită ticăind ca un ceasornic,
Care indică dragoste curată.
Când îți lași ochii-ntre ai mei arzând
Chiar și vigoarea-mi stă pe loc,
Și-nvolburat, și aprig îți cuprind,
Simțirea și trupul ca un foc.
Aș simula acum o liniște plăcută,
Dar plin de gânduri tumultoase
Ce-mi cer o-mbrățișare mută,
Te prind în gesturi languroase.
[...] Citește tot
poezie de Petre Chelu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre schimbare, poezii despre oaze, poezii despre nori sau poezii despre inimă
Smeul
O, cum te-ai înălțat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneș,
Și cum te legeni pe-a ta navă
Și tai văzduhul ca un iureș!
Ce mândru ești, cât de puternic...
Cu cât dispreț privești pământul!
Dar ce tot cânți tu smeu vremelnic?
Ah, da, ți-am înțeles cuvântul...
Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toți cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toți și toate?
Și tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalță
Cu cât se va-nălța mereu?
De te-ai suit acolo-nvață!...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mândrie
- poezii despre viitor
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
- poezii despre lene
- poezii despre cuvinte
Suflet de noapte
Tăcut se ridică din neagra pădure un vânat albastru
În jos spre suflet,
Căci era noapte, pașii mei pășeau pe trepte de mușchi.
Sânge și zgomot de arme din timpuri străvechi
Se auzea în fundul pădurii de pini.
Luna strălucește liniștit în dărăpănate încăperi,
De întunecate otrăvuri bete, larve de argint
Aplecate peste ciobanii ațipiți;
Căpătâi lăsându-și tăcută în tăcerea.
Apoi deschide acela mâinile sale încete
Putrezite în somn purpuriu
Și argintii înfloresc florile iernii
La marginea pădurii întunecate drumuri strălucesc
În orașul de piatră;
Tot mai des cheamă bufnita bețivii în neagra melancolie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre tăcere, poezii despre versuri, poezii despre păduri, poezii despre flori, poezii despre alcoolism, poezii despre întuneric sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Apăsarea timpului
Cât este ceasul, să-mi spună cineva
De limba mică noaptea o indică
Dacă limba mare e pe undeva
De nu se poticnește și-ncă riscă
Prin geam nu văd decât prin întuneric
Nu văd limbile cum trec după program
Aud vântul, îl aud trântind puternic
Frunzele cum se lovesc de caldarâm
Să-mi spună cineva doar cât e ceasul
De este miezul ceasului robotic
De ticăitul lui îmi e opusul
Vremurilor ce s-au scurs haotic
E oare rotunjimea jumătate
Jumătate din cadranul lui zbătut
Să-mi spună cineva cât va mai bate
Apăsarea limbilor cât m-au pierdut
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre roboți, poezii despre noapte sau poezii despre frunze
Un copil, o buburuză și-o aripă de înger
Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile și zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristețea, înduioșarea, încântarea și alte emoții înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile și, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte ființe;
Aveam și eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoșteau fără să își privească chipurile;
Observasem că mama avea ca și mine, aceeași lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenușiu pe tot antebrațul mâinii cu care ținea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învățam prima dată să merg și unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuțe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioșa tot ce e firav, precum o buburuză roșie cu picățele ca fața de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului și spuneam Celui din preajma mea:
"Uite, a zburat!" și sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca un balon de săpun!
poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lună plină, poezii despre Lună, poezii despre îngeri sau poezii despre tristețe
Iepurele se ține de trucuri
În lumea de dinaintea acestei lumi erau de toate pentru toți,
Asta până când cineva n-a mai respectat regulile;
Cică Iepurele-ar fi păcălit lumea folosindu-se de lut și de vânt.
Toți erau sătui de trucurile lui și nimeni nu voia să se joace cu el.
Era singur pe lumea asta.
Așa că Iepurele s-a gândit să inventeze o persoană.
Și când a suflat în gura acelei creaturi primitive,
Curios să vadă ce se va întâmpla,
A apărut omul de lut.
Iepurele i-a arătat omului cum să fure un pui de găină.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure grâne.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure nevasta altuia.
Omul de lut s-a conformat.
Iepurele s-a simțit important și puternic.
Omul de lut s-a simțit important și puternic.
Și-odată ce omul de lut s-a pornit, n-a mai putut fi oprit.
Odată ce-a înhățat prima găină, el a vrut toate găinile.
[...] Citește tot
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre jocuri, poezii despre iepuri, poezii despre găini, poezii despre dorințe, poezii despre cereale, poezii despre aur sau poezii despre țări
Chipurile mele împietrite
n-am să pot fi niciodată
mai drept
și mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
și mai melodios decât o vâslă
mai economic
și mai adunat decât o bardă
mai gînditor
și mai tăcut decât o masă
mai concentrat
și greu decât un clopot
mai împăcat
și visător decât o scară de grădină
mai limpede
și fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide și mai încete
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre secunde sau poezii despre frumusețe