Poezii despre puternic firav, pagina 39
Gândind la Adrian Păunescu
Atunci când nu gândeam că o să scriu vreodată,
Adeseori îl conparam cu valorosul zimbru,
Mă delectam cu slova-i măiastră, parfumată,
A bardului măreț care vrăjea prin timbru.
Cu măreție sobră în gesturi și priviri,
Asemeni unui vultur neliniștit solemn,
Stă singur printre semeni vibrând la amintiri,
Sfidând prin chipul amplu de care mulți se tem.
Asemeni unui munte sau ca puternic templu,
Povară-i nedreptatea pe care se ridică,
Mi-a fost util să-l simt ca un exemplu,
Căci ascuțișul limbii dezmiardă sau despică.
Din tron de demnitate nu poate fi răpus,
Statornic se dedică renumelui țesut,
Cu sensibilitate va toarce un răspuns,
La cei ce îndrăznesc o pasă în trecut.
poezie de Viorica Pop (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre munți, poezii despre frică, poezii despre filatelie, poezii despre amintiri sau poezii despre Adrian Păunescu
Sange
sub plopul uscat, de vant si de frig
stau incovoiat, ametit si ravasit
m-au umezit stropii de sange din cer,
stropii de sange dupa care disper
si florile-s albe ca de cristal,
pe mormantul iubitei ele tresar,
si sap cu lacrimi de sange adancul mormant
sa m-asez in racla rosie sa mor si eu plangand
si florile-s de gheata totul este sange,
imi ridic apoi privirea si ochiul meu ce plange,
o vede tot frumoasa, si parca mai frumoasa
in haina alba, patata, a inimi-mi mireasa
si ma loveste mai puternic un dur, rece vant,
ma asez cu dorinta in negrul mormant,
o mangai dar e rece, e moarta de demult,
as vrea sa mor si eu caci o iubesc prea mult
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre alb
- poezii despre vestimentație
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre negru
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Libertine
trăiesc din ce îmi oferă fuga
în fiecare toamnă
bum
din mine picură ceva atât de puternic
mi se lipește de față și creier
știu că urmează să fiu jupuită
de buclele mele încărcate de conștiință
sânul îmi crește precum un sky-scraper
până la virgo sug galaxii &
îmi înfig mâinile în tranșeea neagră, internă
îmi fac loc să lovesc
fata cea nouă, oarecum tăcută
din cauza pierderilor neîncetate,
o manevrez ca pe o păpușă dezertată
în fața unui singur spectator
eu sunt mâna care o despică și o aruncă mutilată,
eu sunt silueta libertine et robuste ce o atacă dinăuntru
următorului om care mișcă o să îi pun un penny în palmă
închide și strânge
poezie de Ema Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre păpuși
- poezii despre creștere
- poezii despre creier
- poezii despre conștiință
Femeia (întâi mărul...)
Femeia
I
întâi mărul.
pomul cu brațele întinse spre cer
și-apoi ea. mugur pe ramură
deschizandu-se-n floare sub ochii lui,
apoi mătasea atingerii
roșul buzelor arse de soare
și-apoi mărul. mărul însuși
din care-ți dorești cea dintâi mușcătură;
apoi mustul ce-ți curge dulce printre dinți
pe bărbie, pe gât, pe umeri
și-apoi toată acea răcoare
umezire pătrundere simțire trăire
icnetul mărului strivit
și-apoi ca o muzică desăvârșită
însuși geamătul, întâi puternic
apoi treptat, treptat, stingându-se
[...] Citește tot
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mere, poezii despre copaci, poezii despre roșu, poezii despre perfecțiune, poezii despre muzică, poezii despre must, poezii despre muguri sau poezii despre flori
Dumnezeu în stare latentă
nu există drog mai puternic decât creația
sentimentul acela când plutești
și lumea întreagă este la picioarele tale
când ceea ce gândești capătă sens și se conectează
prin flux luminos
cu restul gândurilor din univers
când orice lucru oricât de neînsemnat părea înainte
devine o nouă descoperire un nou adevăr
privit din toate unghiurile percepției
drogul acesta nu se prizează nu se injectează
nu se bea pahar cu pahar
și nu se învață
drogul acesta există dintotdeauna în tine
îți curge prin vene
respiră odată cu tine iubește odată cu tine
este dumnezeu în stare latentă
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (24 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre droguri, poezii despre învățătură, poezii despre religie, poezii despre picioare, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre devenire
Voi trăi... Clipa
O voi lua de la capăt
Așa îmi spuneam. Știi.
De mâine... viitorul
Voi face sport, voi trăi, voi iubi. Voi?
Acum e doar o perioadă de tranziție
Știi. Repetiția. Preludiul.
Totuși unii oameni mor firavi. Nu noi!
Libertatea supremă e o temniță
Trecutul o oglindă care stă cu spatele
O locomotivă. Oamenii fug
să o ia de la capăt.
Uneori amețesc,
am o stare confuză de slăbiciune
Am să fac sport
Voi fi puternic
Zilele trecute mi-a căzut un dinte
Mă simt bătrân. Urât
O alveolă goală
[...] Citește tot
poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre zile, poezii despre unicorni, poezii despre trenuri, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre sport
Ești atât de puternic!
știu că nu crezi. este chiar greu de crezut. dar e adevărat.
sunteți Dumnezei a spus El. dar cine să-L creadă
când pe străzi se moare cu zile
și nu mai este nimeni să spună "Lazăre vino afară"
în momentul în care ai deschis ochii, ai văzut lumina
și lumina vine la picioarele tale, cerându-și iertare
la prima ta răsuflare, aerul a plecat purtându-ți aura și puterea
iar când ai pus picioarele pe pământ
pământul s-a înfiorat, recunoscându-te de stăpân
numai ploaia și vântul nu par să te asculte
încă fac ce vor ele
dar uită că la început a fost cuvântul
și cuvântul se desprinde cu greu de buzele tale
de dulceața sărutului tău
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre sărut sau poezii despre ploaie
Panteism
Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,
Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,
Uitat să fie visul și zborul lui înalt,
Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață!
Vom coborî spre calda, impudica Cybelă,
Pe care flori de fildeș ori umed putregai
Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai,
Și-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă.
Smulgându-ne din cercul puterilor latente,
Vieții universale, adânci, ne vom reda;
Iar nervii noștri, hidră cu mii de guri, vor bea
Interioara-i mare de flăcări violente.
Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți orgie
De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit,
Cutremurând vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensă, Vitala Histerie...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre violență, poezii despre roci, poezii despre ritm sau poezii despre infinit
Alt destin
Pierdut în noaptea înstelată,
Pașesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.
Se pierde Terra-n întuneric,
Și tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor și sferic,
Care apoi de-antreg dispare.
Și nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Și liniște nemărginită.
Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Și nu mi s-o mai ști de nume
În veșnica imensitate.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (11 decembrie 2008)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre stele căzătoare, poezii despre noapte sau poezii despre femei
* * *
într-un templu
romboidal
colțurile de emoții se întâlnesc cu marea
mozolesc seninul cu griuri apoi
izbucnesc tâmple de tăceri
într-o roată a încercărilor pe care
omul
le transcende sau nu
după cum gândul voința credința sa
accesată sau nu
îi sporesc frica de a nu fi
și mai puternic
de a fi
om
rombul se strânge încet într-un cerc
arcuirile se întind
ca niște săgeți
până când pătratul se așterne mândru
sub mâna desenatorului orb
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre verb, poezii despre stejari, poezii despre pictură sau poezii despre mândrie