lumineaza-n ceruri luna

Ziar înseamnă azi adevăr pentru o zi; revistă, frumuseţe pentru o lună.

aforism clasic de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în luna lui Marte

Plouă infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Magia gândului sosit din ceruri, de departe,
m-a apăsat când am zărit făptura ta în noapte.
Şi-a coborât atât de adânc, pân-mi-a pătruns în suflet,
acolo unde eşti mereu - în eul meu de stâncă.

Găsind iubirea cea trecut, de dor, suspine, şoapte,
în prospeţimea visului apus din fiecare noapte.

Minunea ce s-a întâmplat, aş vrea să se repete,
cât mai aproape de real, în nemurirea-mi eve.

poezie de Silviu Petrache (30 august 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg

Tu eşti copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le fereşti de vânt, de viscoliri şi ploi,
În valsul primăverii pun verdele ca flamuri
Iar tu îmi mângâi floarea ce înfloreşte-n noi.

Îţi dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Şi-ţi pare că la altul am inima şi gândul,
În nopţi cu lună plină şi visele-ţi veghez,
Adorm abia la ziuă, aştept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi
Şi nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieţii-am pus altoi
Din dragoste curată în dimineţi cu rouă.

Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze şi de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veşnic visători!

poezie de Angelina Nădejde (11 martie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zapezile,iubirile

şi iar se întorc în ceruri rădăcinile
se duc să-şi ascută simţuri noi,
vegetale

aşa se scriu zăpezile,
din aripi smulse raiului,
ca nişte risipiri alb-violacee
peste pleoape ruginii
şi închise

sfioase izvoare
sortite nenăscut oceanului

aşa se înfiripă iubirile,
din te miri ce anotimpuri trecând hai-hui,
în tresăriri subcutanate,
prin piepturi fluorescente
şi deschise

poezie de Monica Mihaela Pop
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii, când şi când,
Acoperă luna
Împrospătând lumina privirii

haiku de Matsuo Basho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întristase luna

Se întristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcuşu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.

Era sfinţita zi a-ntâiului sărut
Şi visul crud din suflet mi-a păscut
Sorbind din plin balsamul tristeţilor păgâne,
Ce fără de regrete în veci de veci rămâne,

În inima din care un suflet a cules
Un vis. Şi rătăcind cu ochii în eres,
Deodată-mi apăruşi în faţă pe strada largă şi pustie
Zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veşnicie.

Da, am ştiut; erai aceeaşi zână
Care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari şi parfumate.

poezie celebră de Stephane Mallarme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi pe Lună, aş avea nostalgia Pământului, dar sunt pe Pământ deocamdată şi am nostalgia cerului.

citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă, răspunde-mi, răspunde-mi
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia acum imi dau seama ca-s pe dos: mi se pare ca poezia e geniala si acum, in ianuarie! Si [...] | Citeşte tot comentariul

Aş fi mers cu tine

Aş fi mers cu tine, totuşi, în Iubire
Ţi-aş fi şters cu mâna, sufletului rid...
Peste mine ploaia n-a-ncetat să-şi mire
Stropii. Fără tine, sunt un apatrid;

Nu mi-e casă traiul, nu mi-aprinsă Luna,
Stelele şi norii-mi sunt amestecaţi
Şi-mi aduc aminte cum scriai întruna
Serile din urmă-n ani neadunaţi...

Aş fi mers cu tine până la-ntregire -
Îmi pusesem rochia verde de brocart
Ce mi-o povestisei - rând dintr-o psaltire,
De-unde numai ochii-ţi pătrundeau, înalt;

Mă duceai pe steaua ca-n vecii sculptată,
Mâna Sa cu multe ne-o îmbogăţea...
Dantelat râsesem, nu credeam să poată
Rochia-mi verde astăzi, trupul meu, purta

[...] Citeşte tot

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!