Poezii despre palat, pagina 4
Și fauna
Bouri, zimbri carpatini, răcanii,
Pe fronturi străine numără banii,
Din vitejia străbunilor, insolent,
În urbe ne amintește-un monument
Zeloși, civilii le-ntocmesc deconturi,
Diurnele-n parai pe aspre fronturi,
Scad plumbii cu plumbul din birou,
Căpușe parazite pe lângă brav erou
Ca taurii, conchistadorii năvăleau
Pe trepte de palat. La Glorie cerșeau...
Iar Gloria, exces de selectivitate,
Nu-și descuia centurile de castitate.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcegării
Să aibă cerul roșu-n gât?
Amurgă-mă toți sfinții
când ochi pe ochi ți-ai coborât
în gură tusea minții
Să fulgeri fără de păcat
Și-n tihnă de femeie
Să naști pe ape un palat
și din pământ o cheie.
Să vin cu câmpul alergând
Pe șaua dintre dealuri
Să-aștept șopârlele la rând
Ce îți promit balauri.
Și când mi-o fi să te ajung
Să te privesc cu milă
Pe drumul părului în lung
Să te miros, copilă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e posibil
Ar putea să vină muntele la mine
Și deșertul și pădurile și râul,
As putea să vin si eu la tine
Și să rup din zare țarcul, frâul
Ar putea sa vina sfinxul nemișcat,
Cu nedescifrate simțăminte,
Aș putea să stau într-un palat
Construit din apă și cuvinte.
Ar putea sa vina și-nțelesul,
Taina galaxiei, nepătrunsul,
Atlantida și Hiperboreea,
Să fiu eu cel ce vă dă răspunsul
Ai putea să vii de partea mea,
Când în sfere muzici se desfac,
Inima-i hrănita de o stea;
Infinituri, nu mai pot să tac!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de primăvară
Un licăr viu de primăvară
Precum un șarpe argintat,
Se-arată-n nopțile de smoală,
Țesând sub frunze, un palat.
Vezi, luna-n suflete-ngenunche...
Pământul s-a cutremurat.
E-un licăr viu, de primăvară,
Precum un șarpe argintat.
Un freamăt trece prin clepsidră
Și noaptea-n ere se împarte,
Doar eu, o candelă-n firidă,
În timpul vieții voastre, arde,
Un licăr viu de primăvară.
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt atâtea minciuni sculptate
în lemnul puternicului palat!
Vremea unei împăcări
nu va veni din nici o parte.
Am ascultat un glas șoptit.
După această perdea,
zdrențuită de ani,
sunt ascunse
clipele de tinerețe furată...
Jucând într-o piesă cunoscută,
actorii își dezbracă
toate încercările ființelor
și neființelor
intrate în istoria patriei mele.
Fluturând un drapel
dau inimii mele tonul...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Ziua României 1 Decembrie 2016 = președintelui=
Azi de ziua României, se închide la palat,
Invitând pe-aceia care, doar cum
ordinul a dat.
Selectați de-a sa voință, dup-un anumit tipic,
Vrând s-arate că poporul pentru el este nimic.
El se teme de mulțime? Dar de ce s-ascunde
așa?
Doar poporu-l vrea alături și să-l aibă-n
prejma sa.
Altul este adevărul! El se crede că-i stăpân!
El nu simte românește, fiindcă nu este român.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erotica (VII)
Ești culmea, măi femeie,
cu mersul de gazelă
pășești prin lumea noastră
dând rost la toate, clar,
din sute de condeie
te-mbracă în dantelă
poeții-ntr-o orchestră
cu fluvii de nectar...
Ești culmea, măi femeie,
cum te fixezi în cuget
și, de-acolo, regină,
plutești peste supuși,
că-i palat ori bordeie
aluneci până-n suflet
și ne faci viața plină,
o lume de seduși...
Ești culmea, măi femeie,
cum ne ții pe la uși...
poezie de Petre Conceatu (9 septembrie 2002)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei furnici cu pălării
Roua toată risipind
În tufiș de levănțică
Pisicuța noastră mică,
Are blană de argint.
Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ține-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.
Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus și umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.
Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Și ne facem de ocară.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe orice falie de pe pământ
Rămânem simpli muritori
Avem un singur legământ
Să mai trăim sub jurământ.
Ne-au condamnat la moarte... Pentru ce?
Trăim clipe cumplite și de ce?
Acest popor este îngenunchiat
De cei ce sunt acuma... în palat!
Se joacă... cartea omenirii
Se vrea schmbarea... orânduirii!
Vom fi omorâți de vii
Popor de sclavi și de... urgii!
Încet, încet vom fi îngenunchiați
Noi astăzi nu mai suntem frați
Ne învrăjbesc, ne umilesc
Noi suntem,, omul" cel.... drăcesc!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!