mersul la psiholog

Bătrâneţea

Cute-adânci brăzdează fruntea,
Părul în cap se albeşte,
Omul nu mai trece puntea,
Mersul i se-împleticeşte.

Când tot mai puţin vorbeşte,
tonusul nu mai e tonus.
Se roagă, dar nu primeşte
de la viaţă niciun bonus.

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Frenezia cu care masele
insurecţionale
din Rusia anului 1917
strângeau între dinţi ţigări
şi chiştoace
de parcă într-o decizie naţională
cu toţii muşcau până la sânge
degetul mic a lui Destoievski
ce dicta la urechea istoriei
mersul evenimentelor
scuturat de epilepsie.

poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul e făcut de Domnul când creat-a Universul
Şi nu-şi schimbă niciodată cursul, sensul, pasul, mersul;
Numai omului îi pare, câteodată, că el zboară,
Sau că ábia se târăşte, când viaţa-i o povară.

poezie de George Budoi din Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nasul care miroase-n frumos

mă gândeam să îmi tri
cotezi şosete de lâ
nă să nu
mă tragă la cap
(?!)
mersul picioarelor tale
în jurul ideii d
e carte scrisă cu nasul
care miroase-n frumos

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalia

în fiecare dimineaţă în care ana
intră în zid în încercarea
de a ieşi grăbită pe uşă
o bat şi eu la cap cu două atele portante
până recade
în braţele mele cauzatoare
de salvatoare rocade în mersul
firesc al sexului matinal şi al job-ului
ce oarecum o precipită

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
şi-n văzduh, dar şi pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălţare,
atunci când îşi dă tot duhul?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută, în timp...

Îşi schimbă des identitatea,
Precum schimbă anii data,
Si îşi ascunde palmaresul,
Cum ascunde dealul sesul,
Dar, o dă de gol progresul,
Care îi încetineşte mersul.

poezie de Valeria Mahok (3 decembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie

Ei, da, ce să-i faci! Mi-e foame, mi-e sete,
Ca sunetul umblu prin lumea cea vie.
Nu cunosc mersul pe-ndelete,
nici sărutul pe datorie.
Lacomă sunt. Şi sorb şi-nghit şi zbor
Şi-s mândră că la reveru-mi subţire,
sclipind, mă decorează uneori
rozeta ta de aur, fericire!

poezie de Nina Cassian din Cearta cu haosul, Editura Minerva, Bucureşti, 1993
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vipera...

Ah! din nou durere...
Şi lacrimi... ce cădere...
Ce rău mă doare, tot mai tare,
Acelaşi cadru fără soare...

Ce crudă-i viaţa.
Câte lacrimi pot vărsa...
Ce trist e versul, ce scurt e mersul...
Ce crudă-i soarta... vipera...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Mi-am aşezat genunchii
lângă pietrele râului
laolaltă cu luna, cu păstrăvii.
Fiecare cu mersul său
în cămaşă albă de nuntă
ne-mpiedecam în oglinzile timpului.

Mă sorbea Neuitarea, alintul, căderea.

Tu nici nu ştiai
că mergând pe stradă
el îmi povestea un vis.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!