mersul la psiholog

Senectute domnului Anghel Aurel

Profesore născut în treizecişopt
Ai părul nins şi mersul ţi-e agale
Dar mărul din livadă ţi-este copt?
Cu vorba ta, ce-ai presărat în cale?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cum să vorbesc despre fericire când ştiu că
fiecare bătaie de clopot rânduită în spatele crucii
îmi îngroapă mersul în acelaşi pământ în care
rătăcesc paşii tatălui meu

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am obligat sa ma iubesti...

Nu te-am obligat sa ma iubesti,
Nici la suflet psiholog sa am,
Nu doream consolare-n dormitor,
Nici iubirea ucisa n-o doream.

Stiam de la-nceput cá ma doresti,
Stiam cand m-am daruit toata,
Dar nu stiam cá o sa pleci,
S-o sa lasi iubirea vinovata.

Nu te-am obligat sa ma iubesti,
Nici la suflet sa-i pui o roata,
Pe strada de ma-ntalnesti,
Zambeste-mi!... ne-am iubit odata!

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o fereastră nevăzută femeia

Câte ceva din mersul meu a rămas pe drumuri
nu le-a recunoscut, n-au fost pe măsura paşilor
cu urme-n inima cuvântului
şi a asfinţit odată cu luna-n turnurile nopţii.

Atunci de la o fereastră nevăzută femeia
mă privea cum treceam pe sub gutui şi ziduri
s-aprind steaua ce rămăsese singură
pe malul celălalt al vorbirii,
pe văile de calcar unde se fură caii nopţii
şi se închid în cetăţi
în care n-au mai intrat nici femeie, nici pasăre
lovite de păcatul morţii subite.

Nu ştiu, mi-e teamă de preziceri
după părăsirea viselor care închid apusul
pe o câmpie de umbre în taina somnului
fără lumină, fără cântec şi hrană
păşesc pe pământuri sterpe
unde nu există drumuri iar mersul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesii

Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala şi vindecarea

dedicată kinetoterapeutului Adrian Sora - blogger

Am să-nţeleg odată că nu loc suficient pentru mine
Dar pentru tine ai timp?
De stat de vorba cu sufletul tău?
De înţeles ceva din reprospectivă şi trecut?
Nu ai, ai doar treburi de făcut.
"Probleme" cum spun unii.
Vă raspund eu căci cheia vindecării trupeşti
Este înţelegerea cauzelor ce au dus la boală.
O boala sufletească ce apoi se transmite corpului.
Un kinetoterapeut trebuie să fie un bun medic, psiholog,
Adi are aceste calităţi...
E un canal ce te ajută să te eliberezi de gânduri... de trecut.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou 2

Îngerul exhibiţionist din Cutia Pandorei
se roagă pentru mine
ca şi cum moartea
ar fi o pădure virgină
sărutul tău e mersul
şarpelui
ademenit deinima femeii
iarăşi pactul cu Dumnezeu
mă exilează în migraţia
păsărilor...

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa unirii--cluj-napoca

o fugă pe mână
e timpul aici
o ploaie de ochi
căzută din stele
aici
piaţa-i clădită pe muchii
şi clujul
pe palme te poartă
sub picuri
de apă
sub picuri
de gânduri
idei şi ţâşniri
pe cumpăna
istoriei
altfel se umblă
şi altfel se aude
şi altfel privirile umblă
sub ploile fixe căzute din ochi
pară şi foc

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid, CLUJUL-Bijuteria Ardealului (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

paşi adormiţi
obosiţi de astenica stare
a mugurilor
prinşi între soare şi frig
târăsc ghete mari
în mers incert de copil
grăbit să treacă
peste mersul de-a buşelea
direct în zbor vertical

ghetele tatei

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul Lumii

Celui plin de bogăţie
I se dă mereu din plin,
Iar puţin cât are omul,
I se ia şi-acel puţin.

Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!