interior

Ce-ţi mai face inima?

în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în puşcării
sau trăind cu
curvele
am avut mereu această mulţumire –
n-aş numi-o fericire –
care era mai mult un echilibru
interior
o acomodare
la orice se întîmpla
şi care îmi era de ajutor în
fabrici
şi atunci când relaţiile
cu fetele mergeau
prost.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

Nepreţuind virtuţile celeste
S-a avântat spre-al mărilor decor
şi-n peşteri sub câmpiile aceste
căzând într-un abis interior.

Zadarnic salt. Câmpiile îl cheamă
şi cerul nestemate îi oferă
şi negreşit e scos ca să dea seamă
în cealaltă, ştiută, atmosferă.

poezie de Corneliu Vasile din revista "Familia" (noiembrie 1973)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patent original

Sânii tăi expansivi
Cu reacţie ostentativă
De maximă amploare
Sunt bombe
Ultra sensibile
Cu explozie premeditată
Care se autosesizează
În caz de necesitate
Se activează autumat
De la interior
Şi pentru cineva anume
Transmit impulsuri erotice
În iatacul de vis a vis
La prezentul continuu
Şi controlează
Viitorul omnipotent
Iscând permanent pasiuni.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţe

Nuanţa iubirii
Un strigăt din interior
Într-un decor superb
În mii de culori
Mai mult decât
Poate ochiul să priceapă
Şi mintea să discernă
O impresie policromă
Care nu se mai termină
Aşa se împlineşte iubirea
Dincolo de raţiune
Numai din instinct
În mii de culori.
Cu alte mii de pixeli
O minune superbă
O chemare spre Eden.

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rigă
Nu pot s-o-nspăimânte!
-------

Amuşină înserarea,
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea

Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor
Interior!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

bat la poarta diminetii
smulg ganduri si le lepad din mine
fac o curatenie generala in interior
fiecare pata sta prinsa de
suflet
cu pioneze
vreau sa extirp orice pacat
insa doar tu Doamne poti
sa-mi stergi din suflet
tot intunericul
te rog Doamne
adu lumina ta peste
sufletul meu.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corn pe joben

Tot răscoleam praful, nu mă găseam
Ochii s-au întors interior de dor, orbind
Legat cu file privirii mergeam visând
Totuşi cu mine in vis mă întâlneam

Sobru, elegant cel din vis, eu, nebun interzis
Unde eram cu adevăr în paradis
Orb şi hoinar sau domnul cu corn pe joben
Am fugit din vis vagabond ca un unicorn

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clişeu alb - negru

avea părul acoperit cu umbră
şi părea tras din interior
venele dezgolite
sub piele
trădau o suferinţă
iar ochii o sufocare

toate
într-un singur loc...

dacă ar fi să mă reîntorc acolo
noaptea nu ar trece de mine
i-aş cere un alt chip după
forma şi asemănarea lui Dumnezeu

şi credeţi-mă
moartea s-ar întoarce din drum...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

moto:
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rugă
Nu pot s-o-nspăimânte!
------------------

Amuşină înserarea -
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea

Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor,
Interior!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Front interior

Moartea ca şi poezia
invadat-au România
una dintre ele însă
are mereu faţa plânsă

Doamne oare ce să fac
cu moartea nu mă împac
poezia plânge-ntruna
şi-o stârni iarăşi furtuna

Capul perna ce-i de piatră
luna-n ceruri parcă latră
tăcerea-i de cremene
lacrimi scapără gemene

Poezie măcar tu
lasă-n pace sufletu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!