Poezii despre interior, pagina 3
Cascade de pietre
Ascuns de lume-n interior
Sub norul de zâmbet exterior
Resimt cascadele pietrelor,
De pe muntele-nalt visurilor.
Si le culeg,.. chiar de tare mă dor.
Clădind scara peste vadul secat
De lacrimi măcinat şi lăsat..
Spre zâmbetele curcubeielor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul
Eşti o zeiţă genială
Ce ai în interior esenţe parfumate,
Iar pielea ta e de chihlimbar.
O, ce emoţie dai uneori,
Pentru dorinţele tăcute
Şi nelinişti profunde.
Te adoră toată lumea
Şi se joacă cu arderea ta,
Dar soarta te va ajuta
Să-ţi păstrezi mult timp frumuseţea.
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă sparg
în figuri de tot felul
nu doare când mă deschid
îi fac loc să plece bobocului
crescut şi încălzit în cercul
meu interior alimentat
cu aere de nebunie schiloadă
aroganţa e o mască al răului
duh scufundat în fiori
de gheaţă se sparg în dangătul
clopotului nopţii negre
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
ardea o stea în depărtări
o stea albastră
cu chin ardea şi nicăieri
din soarta noastră
şi licărind parcă şoptea
că tot ce trece
chiar dacă arde ca o stea
oricum e rece
o noapte lungă cât un dor
în văl de zare
stingea un trup interior
cu chip de soare...
poezie de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monada
pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veşnica rocadă de corp mereu în zbor
şi mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri şi amplă sărăcie
în omulean ce ţine pe firavul sau umăr
şi vreme care vine şi spaţiu fără număr...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multivers...
tu ai rămas în tinereţea mea plăpândă
şi firav şi neprihănit fior
o viaţă-ntreagă te-am visat, arzândă
în universul meu interior
ai mai rămas în tinereţea mea flămândă
nesavurată apă de izvor
o viaţă-ntreagă jinduind s-aprindă
doar universul meu exterior...
poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ţi părerea!
Lustru şi balsam
Colbul se formează
din interior
dar şi din
afară când
obiectele încetează
să mai fie folosite.
Nici un unguent
nu poate atenua
rugina
abandonului.
Cine mai ştie
lustrul
şi balsamul din
simpla trecere
a unei fiinţe
printre propriile lucruri?
Noi ştim că ea
le-a iubit
dar nu şi ce
înseamnă iubirea.
poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior
O sclavă cu ochi lungi, legată-n lanţuri moi
Pătrunde în oglinzi, dă apă iar la flori,
Pe pat misterios îşi lasă deget pur;
Îmi pune o femeie-n iatacul dimprejur,
Ce prin visarea mea cum vrea să se strecoare,
Ca sticla ce o freci prin razele de soare,
Printre priviri îmi trece şi-absenţa nu le-a frânt,
Şi cruţă mecanismul curatului meu gând.
poezie celebră de Paul Valery din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult demn
a stat în genunchi cât s-a citit evanghelia
i s-a părut mai mult demn decât greu
când s-a ridicat s-a simţit mai înalt
şi s-a refugiat în rugăciune
plin de simţăminte ca un călugăr în devenire
îşi concentra gândurile
şi se simţea uşor în interior
fără cuvinte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai legat mâinile
îţi dai seama
ce uşurat mă simt
m-am ascuns cât am putut
nu am să-ţi ascult
poezia lingurilor
în farfuria goală
nu o să înghit de bună voie
trebuie să mă forţezi
să mănânc tot
ai să mă dai afară din mine
astăzi
când urăsc soarele
mă voi învârti în jurul meu
ca un titirez albinos
iar tu...
vei redecora totul în interior
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!