Poezii despre imediat, pagina 4
Strună de amăgire
Când joci la două capete
in iubire
ești ca o strună prea strunită
și un capăt va ceda
lovindu-te cu toată durerea
căpătului amăgit
și nu o vei simți imediat
ci când îi vei auzi cântecul
de arcuș răsărit
din struna înlemnită
din metalul rece al amăgirii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul la cuibar(completare)
...,..........
Ariciul răspunse:
... vă spun adevărul:
Am închis o ușă.
De fapt, era poartă.
Am văzut un pui
ce umbla hai-hui.
Poarta larg deschisă
parcă-l invita
să iasă din curte
... direct în șosea.
A strigat cocoșul,
la ariciul foarte speriat:
-Pleacă imediat!
... repede a plecat
sărmanul arici
trecând prin... urzici.
poezie de Iulia Giușcă din poezie nepublicată(completare)
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să-nțelegi
Întâmplător te-am întâlnit,
Nu-ți mai aduci măcar aminte,
Tot ce sunt eu ți-am oferit,
Și clipele cele mai sfinte.
Acum ce suntem, doi străini?
Eu mai naiv, te port în gânduri,
Ți-ai făcut bine rădăcini,
Și mai mereu te-așterni prin rânduri.
Odată, cine știe când,
Ne-om revedea, și imediat,
O să-nțelegi, poate râzând,
Că nici acum nu te-am uitat.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea devreme
poeții mari pe cai mari
ăia mici în cipici unghiulari
strânși cu ușa cuvintelor de gleznă de gât
cum e mai urât
în mișcarea acelor cuvinte ne
apărat recitabile (?!) imediat
ce iese un ochi să re-tragă
cu pleoapa urechii
la zgomotele nedefinite
ale vieții
de apoi mai vedem
cine cu cine pe cine îngroapă
cu hohote de plâns și alai
de saltimbanci în rezervă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 145
Iubirea, ea i-a făurit
Acele buze, drag odor,
Ce "Te urăsc", îmi spun grăbit;
Dar când mă vede c-o ador,
Inima-i plânge imediat
Și-i ceartă gura ce mereu
Numai sentințe blânde-a dat;
Și o învață că nu-i greu
Să nu mai spună "Te urăsc"
Sau să îi dea un alt sfârșit,
Ca nu cumva să m-amărăsc
Ca demonul din Rai gonit.
Ea prompt la "Te" a renunțat
Și astfel viața mi-a salvat.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteorit
e iubirea ta - dispare imediat
ce s-a născut - odată
cu zâmbetul
meteorit de origini extra
terestre sunt numai mângâierile
și șoaptele și seducția
iubirea este metaforă
metafora este poezie
poezia este meteorit
meteoritul pro
vine
în urma coliziunii poetului cu iubita
(?!) așa se naște dragostea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
ar trebui să fie
cel mai lung, cel mai greu cuvânt,
astfel încât tu să nu-l poți pronunța imediat;
ajuns la mijlocul lui, după o clipă de reflecție,
dacă este necesar, să ai timp suficient pentru a nu-l mai rosti.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt la"grădi",grupa mică
Razele de soare bat în geam.
Ce frumos încă mai visam.
Este dimineață.
Mă dau jos din pat.
Imediat mă spăl pe față,
pe mânuțe cu săpun.
Dinții, eu îi spăl îndată
cu o pastă mentolată.
S-a trezit și Ghemotoc,
cățelușul meu.
Mama îl duce la plimbare.
Când voi crește, il duc eu.
Înainte de a pleca,
Ghemotoc dă din codiță.
Mă salută în felul lui.
Eu mă-ndrept spre grădiniță.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografie
Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munți,
imediat după ploaie:
anii aveau înfățișarea unor arhipelaguri pestrițe
împrăștiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriți în miniatură
căzuți pe maidane insalubre;
orele nu depășeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafață
a unui punct final.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îl trecea
prin stomac o foame copilărească
care îi amintea de iubita lui
de o frumusețe incertă
refuza să consume alimente
pentru că dorea să fie o divă
și să-l părăsească imediat
cu toate că nu a ajuns star
l-a părăsit într-o noapte
când galopau constelațiile pe cer
îl trecea o foame care îl făcea
să se strâmbe de durere
privea marea cum cântă
și în jur mirosea a pește prăjit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!