Poezii despre imediat, pagina 3
Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele știute și neștiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Și pentru cele imediat viitoare.
catren de Mihail Sadoveanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Totul se află în
sunet. Un cântec.
Arareori, un cântec. Ar trebui
să fie un cântec făcut din
detalii, viespi,
o gențiană ceva
imediat, foarfeci
deschiși, ochii
unei doamne o trezire
centrifugală, centripedă.
poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocile
cum vin cuvintele-n potrivire, așa
se duc și poeziile pe care le scriu
pe
care le uit cât ai bate din aripi când
trec răvășit în altă dimensiune (?!)
pe
care o recunosc imediat după a
semănarea cu vocile mele pierdute
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva a dat foc tortului
Într-o străfulgerare m-a părăsit ultimul moment tineresc,
În doar un tic-tac al ceasului sunt mai bătrân cu un an.
Telefonul a sunat imediat urări aniversare
De la familie și prieteni,
Urări variind de la genul prostuț la cel sentimental.
Și eu gândindu-mă: iată, iarăși am ajuns aici...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ales orbirea
Infinitul nu are ziduri
Sunt de noi, ridicate cu ochii
Inima degeaba bate și le
sparge
Privirea imediat le reface...
Nu mai privesc cu ei
Au creat iaduri multe..
Și de aceea...
Am ales să privesc cu inima
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți spun că...
Ai apărut și mi-ai luminat privirea,
Dar nu am crezut că imediat mă superi
Îmi rupi inima în bucățele cu firea
Și îți spun ca pe viitor să nu disperi.
Îmi pare rău să-ți spun că nu meriți
Toată stima și admirația mea
Îmi plăcea când îmi spuneai vorbe fierbinți
Și nu erai ca acum, culmea.
poezie de Eugenia Calancea (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi cere un sugar mamei
Îi cere un sugar mamei
să-și legitimeze sânul? Când o ființă umană adevărată apare
într-o comunitate, tânjind
după alte suflete, oamenii simt imediat în vocea lui
înțelesul lui EU SUNT APROPAPE.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coconi pe plase
Securi în pendulare
Timpul în cale,.. răsare.
Omul imediat tresare
În umbre de amintire!
Pășind înapoi spre ele
Părând că le ocolește
În plasele lui nimerește
Impletite cu acele...
Păinjănul Cronos râde
Când îi râmân clipele
Netrăite,.. ce ne divide.
Pe plase cu lacrimile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțare
Văd o pungă în aer înățându-se foarte sus
Și știu sigur că e opera Domnului Isus
Cineva a zis că nu crede în înălțare
Dar ea se ridica cum rugile la altare
S-a dus până ochiul n-a mai zărit-o
Și nici cerurile nu au zărito
Imediat toată lumea a renunțat la fițe
Luând cărți de rugăciuni, cruciulițe, iconițe
poezie de Cristian Florentin Chiripuci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni dușmani
Walkira, zeița războiului, îi este muză
rea, răzbunătoare, apărătoarea celor slabi
care nu știu să lupte.
Eram copii pe străzi: multe fete și un băiețel, adică eu
slab, pipernicit, dacă nu aveam pantaloni scurți
ai fi zis că sunt o fetiță mai micuță;
mă veghea sora mea dar și toate fetele,
eram păpușa lor.
Aveam numeroși dușmani printre prieteni,
prea aveam acces la toate jocurile și normal
stârneam invidii groaznice.
Într-o zi,
a vrut unul să mă cotonogească,
era atât de simplu
n-avea decât să strănute spre mine și zob m-ar fi făcut,
dar Walkira imediat scoțând înverșunată sabia colonelului dintr-un șifonier
nu din teacă, era prea uriașă, s-a așezat în fața mea,
care probabil bâzâiam,
să mă apere neînfricată ca o adevărată Walkiră
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!