Poezii despre golit, pagina 4
Sonet de vacanță
Aș vrea să plec cu tine în vacanță,
Să uit de toate cele și de toți
Și chiar de-aș fi prădată-acum de hoți,
S-ar păcăli cu-această cutezanță.
Dar unde să mă duc, să-mi spui tu poți?
Bogată nu-s, lipsită-s de-aroganță,
Iar țoale bune, pentru eleganță,
Avea-voi dacă bani mai vrei să scoți.
Acum și cardul meu de pensionar
Golit de taxe vechi și datorii
Îmi tot produce vânt prin buzunar!
În fine, resemnată stau acasă
Și-nghit în draci "plăcute" doctorii,
Vacanța petrecând-o... pe terasă!
sonet de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noapte
Iată cum mă furișez eu la granița dintre stiluri!
(Știu: altădată flăcări vineții mi-ar fi mângâiat inconștiența)
De aici vă spun:-Unde să mai sângereze cenușa asta
care ne visează, prieteni?
Cui să-i mai bage ea pumnul în gură?
S-a golit visteria și nimeni nu mai are curajul
să-și dea viața la granița dintre stiluri...
"Ah, dacă regele ne-ar citi în al său Luvru!"
Ce spectacol, prieteni!
Ce șansă, pentru cenușa asta care ne visează
și tocmai pe noi,
noapte de noapte...
poezie de Mariana Marin din Un război de o sută de ani (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngrămădite
în dezordine firele de păr
erau nespălate de două zile
privea oglinda retrovizoare
și se
vedea la balul de a
seară literară urmată de un chef
boem cu zâmbete false
strângea în brațe femei
blonde profesoare de limbi clasice
sau teorii literare
un dramaturg plin de dramatism
pipăia ce apuca pe jumătate gol
gol era și el pe interior - golit de versuri
răvășit de sentimente -
într-o oglindă chipul fără prea
multă ordine
prăbușit dușmănos în scaunul de piele
părea o floare palidă
smulsă din brațele dramaturgului
care adulmeca o rană
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întreb
Așează-ți monotonia lângă sânul meu
s-auzi cum bate iarba în altă iarbă
nicicând un fir de păr n-a fost stors de culoare
de parcă acesta ar fi neimportant
ori prea bătrân ori prea golit de substanță
arzând hâtru a gingășie anul își culege plasma
și o pune pe cântar am mai tăcut o dată
Așează-ți pudoarea deasupra ghindelor
să simți cum sunt pătrate
un cal din rumeguș atârnă de o mână
pe care nu o cunoaște suficient de bine
Întreb de plictiseală
Cine a pus laptele în capră
oul în găină
și pe mine în această viață și nu alta
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe sublime
De frunze vântul a golit copacii
Și crivățul de-o vreme dinții și-i ascute
Pădurile pustii rămase-s de-acum mute
În jurul sobei se-nghesuie ortacii.
E vreme doar de fluier și poveste,
La mare cinste de-acum e moșul bunul
Curând s-o coborâ iar din înalt Crăciunul
De el prin sfânt colind el astăzi ne vorbește.
Cu suflete curate în jur se-adună pruncii
Și-n glasul lor curat de clopotel
Colindul se înalță sus la El
Din dalba puritate și din albeața frunții
Și simți cum peste suflet pogoara-ncet seninul
Si clipa care curge e una cu sublimul.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vei găsi mereu
Tu esti iubirea veți mele
Tu treci tăcută pe un drum
Să-ti luminez drumul cu stele
Să treci prin negura de fum
Te-am întâlnit într un pustiu
Când sufletu-mi era golit
Din prima m-am îndrăgostit
Tu inima în focuri mi-ai topit
Apari iubire mea din vis
S-a înălțat frumosul curcubeu
Eu sufletul mi-l las deschis
Si îți promit te voi iubi mereu
Tu esti iubirea vieți mele
De ar fi iubirea un simplu gând
Să vii în nopțile cu stele
Mă vei găsi numele strigând
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În miez de clipe albastre
iar pielea ta îți este albă haină
lumini acolo săvârșesc vecia
te mai umbresc, fălindu-mi nimicia
dar fără-a coborî în cer de taină.
cu șoaptă-mi umplu vistiernicia
și-n sânge-mi torn tristeți de vin din traină
golit, să-mi plâng pocalul în buzaină,
la pieptul tău să-mi fac ucenicia.
lumirea ta e-n toate astăzi lesne
prin aerul tăcerii a zbura
când preoții se roagă prin pricesne.
o pace de argint se-nvolbura,
sub bici de nalte doruri zace-n plesne
și miez de-albastre clipe ne fura.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Blue
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginație...
... e scaunul, în întuneric,
cu un umăr gol
și plinu-i s-a golit
de-o faclă mistuindă-n trecere,
cum timpul fără întoarcere,
odată încântător, feeric...
când dispare actorul, diva de pe rol
și lasă totul un deșert, în pieptul celui rămas pustiit
cu ochii-n pâcla de-o penumbră...
scânteia nu mai este, ea ce-aprindea focul
și s-ar renaște -ce se-ncearcă să rămână veșnic sumbră-
când o lumină vie apare, strălucind să-și reia locul...
halou, ce-i scaunul șezând într-un încânt, imaginație,
ca într-o prostrație.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele și criza
Am de plătit o taxă
Și nu e mare brânză
În luna asta laxă,
Că am mai prins osânză.
Problema este alta
Cu care nu mă-npac:
Se asortează balta
Cu omul cel sărac?
E ea așa cochetă
Și drastic îl rărește,
Sau ține o dietă
În care nu e pește?
Că nu pricep și pace:
De ce, la noi în țară,
Ca peștele se tace
Când marfa, de-i agrară,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul tău
îmi lipsește zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează
și zilele devin tot mai gri
când focul trosnește în sobă
și eu singur privesc cum dârele de lumină
par a scoroji pereții
când străzile s-au golit de pași
și tăcerea parcă mușcă din mine
împrăștiindu-mi gândurile...
îmi lipsește zâmbetul tău
acum când se lasă noaptea
și totul devine iluzie
când țigara mă frige-ntre degete
și eu trag adânc ultimul fum din chiștoc
lăsând scrumul să cadă aiurea...
de ce nu vii măcar în visul meu
[...] Citește tot
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!