Poezii despre golit, pagina 3
Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul meu
Cum încă zâmbet am
iar lacrimi știu să-mpart
în van
iar pânza verde de pe geam
s-a spânzurat în noapte,
Cum încă știu să merg,
să simt, să mă apropii,
iar gândul scârțâie a lemn
cioplit
eu în depărtare plec
și-adesea mângâi norii,
Cum încă vidul suflă-n anotimpul meu
iar frunze-nvie albastru,
și roșu, și auriu, ca un pictor...
eu pot scrie negru
pe fulgerul alb al timpului
golit,
înseamnă că n-am adormit
că știu a fi un
glas al vieții
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de voi...
Îmi mai târăsc un an din bătrânețe...
Atâtea gânduri și nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristețe
Mereu mai ai o lacrimă de plans.
Și nu le plângi, că pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniștea din casă
Și pentru glasul porții împietrit.
Mie dor de voi, să va mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Și nu de grija nu știu căror bani.
Mă tem de ziua-n care o să pier
Și n-o să fiti si voi alăturea.
Doamne, dacă mai ești acolo-n cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet dăruit
Un suflet blând si iubitor
Se naste la juma de secol
Seamănă iubirea izbitor
Atracție celestă acelaș pol
Născută sub raza de lună
Hrănită cu seva de la pom
Aud si îngerii cum sună
Acceptă mă in corp de om
Apă beau din roua dimineți
Mă ridic pe rază la soare
Iubeste mă fără să regreți
Caci viața este trecătoare
Un suflet dăruit eternității
Când soarele este la răsărit
Isi caută perechea vietii
De iubire niciodată nu e golit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de uș în corcoduș
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline
Ce s-au golit, pe rând, în mine,
Creând prin cap un vârtecuș.
Simțeam nevoia de culcuș,
De-o mângâiere, căci vezi bine!
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline.
Cu ochi ce se holbau ghiduș
La super-formele-ți divine,
Speram ca-n noaptea care vine
Să mă primești cu "Hai!", nu "Uș!"...
Se-ntunecase nițeluș.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un ocean de fum
e o liniște necunoscută
în care ziarele vechi se unesc
să-mi înlocuiască pielea.
undeva mai la dreapta de paharul de plastic
pe care l-am fi golit
pe rând
stă camera de gardă
între nevoia de aer
și durerea de a respira.
mi-e frică și sunt sătulă
de conceptul ăsta parșiv
de a fi tu însuți
că voi nu știți ce-nseamnă să nu
reprezinți decât
câteva kilograme de carne decolorată
așa că mă întind pe rugul șters
ulterior
cu buretele ademenitor al clasei
prăbușindu-mă
în ceea ce a mai rămas din mine
[...] Citește tot
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Soarele încet coboară
După munți, la asfințit,
Înserarea se strecoară,
Arșița s-a domolit.
Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Și-apoi râdem amândoi.
Stele una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.
Ne-am întins acum pe spate
Și privim cu încântare
Cum coboară-nflăcărate
Două stele căzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (9 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis mahmur
Toamna ne umpluse odaia cu zori
o bute de vin am golit în răstimp
și-am plecat după iarnă prin noroi
(mereu ne e dor de un alt anotimp)
la cvadrică - un cal și trei dulăi
am pornit în sus pe drumul greu
îngerii - fie ei buni sau răi
sunt conțopiștii lui Dumnezeu
n-avem iarnă-acum - ne-au spus răstit
abia găsirăm ceața asta deasă
ați băut prea mult sau v-ați țicnit
duceți-vă dracului acasă
calu-n jos trăgea pe îndelete
îl plesneam din când în când cu biciul
rău ne doare capul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este târziu
ia-ți jaluzelele și pleacă femeie,
lasăți urma degetelor pe geamul aburit
de răsuflarea târzie a timpului ce moare
ucis de cuvintele aspre, pereche țipetelor
ce îngroapă idei
drumul este golit de zmei,
nu te vei înfrunta cu arșița gândului,
poate vei înțelege să zbori,
să treci peste mine antipersonal,
brațele acoperite cu ghirlandele florilor cândva
sunt uscate precum trupul rătăcit în uitare,
frământată rămâne iubirea
o haină ponosită ce te cuprinde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființă
cu rotule egale neacoperite
semănând mergi agale
un pumn de lumină
pe cărarea călcată
de rostiri egale
de foc de argint sclipind
și încântând cercul nopții
ființă ce-ncânți fără să cânți
o strofă ai cules iubire
rămân nemișcat o viață
îndrăgostit de rotulele tale
de femeie astenică
ființă cu părul de foc viu
mă furișez să-mi bag pumnul
în gură de ciudă sângerez
ființă care mi-ai golit sufletul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!