Poezii despre glod, pagina 4
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Și vântului cântă trist al lor prohod,
Susur de struguri storși își 'nalță cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod.
Ce fost-a verde și-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ține sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eșafod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă... plagiat
Fă oameni, ce vă ziceți buni,
Fătuci, flăcăi, mai maturei,
Fără de carte agerei,
Făcuți din gene de ne buni,
Făloși de voi, așa degeaba...
Făcături de-alde comuniști,
Fărâme din tablou de Baba,
Fătați în glod cu minți miriști,
Făpturi de gene recesive,
Fătălăi în recesiune,
Făgașe goale de gengive,
Făclii fără vreo-nțelepciune,
Făgăduiași în vorbe goale
Fărâmițate în minciuni,
Făuritori de virtual,
Făină neagră, de tăciuni,
Fărădelege accidental...
Fă, clone de Pontaci,
Fă împuțite Viorele,
Fă Victore și aplaudaci...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Fulgerul sferic
iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-așterne ca un lăicer pe perete
și ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete
glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n șuvoaie dorul din ceruri crispate
șterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate
iată și trista mea poartă, scârție a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viața zadarnic ce trece simți cum te lasă, te lasă...
poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și putrezește toamna în gutui...
În cuib de cuc, înc-o singurătate
Și-a agățat suspinele-ntr-un cui,
Dospesc tăceri în Căile de lapte
Și putrezește toamna în gutui.
Cad merele devreme pe tăpșane
Și aș gusta dintr-unul pârguit,
Dar pofta mea de mere ionathane
O-agăț în cui, căci soiul a pierit.
Se-apleacă prunii-ngreunați de roade,
Cu ramuri, atârnând pân' la pământ,
Li-s fructele stătute și schiloade,
Renglotele-au rămas la mine-n gând.
Nici firul ierbii nu-l mai paște iada-
Răsare obosit, din loc în loc.
Și ce săracă ni-i acum livada!
Și nucile abia de se mai coc.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER
Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.
Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.
Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.
Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au rătăcit prin lume primăveri...
Se pleacă pomii grei de-atâtea flori,
Ca de povara unei frumuseți
Ajunsă-n locul vechilor nămeți
Să ducă mai departe din fiori.
E ca un vis... și ninge peste glod
Cu fulgi din curcubeie colorate.
Potecile sunt învelite toate
Cu semnul bogăției pentru rod.
S-a stins culoarea vechilor zăpezi,
În fluturi cu sclipiri de diamant.
Parfumuri rătăcite prin neant
Împodobesc tăcerile-n livezi.
Smerit, se-apleacă muntele de dor
Spre poala împodobită-n măreție,
S-asculte trilul lin de ciocârlie
Și susurul mărețului izvor.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte vulgare... așteptăm ploi
cuvinte vulgare cuvinte murdare
aruncate în stradă de zeci de mitocani
cu devle de bostan
cuvinte scârboase călcate-n picioare
de mulți trecători
la trei crâșme în gară
te deservesc cu gripă aviară
o treucă de cuvinte invalide
farfuria nu-i la modă
șobolanii mișună peste tot
în amiaza mare
cuvintele sfârtecă
caută rime fac poezii
vin profesorii măturătorii
criticii curăță strada și se umple lada
asta-i tot și lada la gunoiște
dar gunoiștea crește se înmulțește
pe glob e glod
sunt beat de cuvinte urâte
turmentate și afumate
[...] Citește tot
poezie de Mihai Cucereavii (20 februarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
EDENUL DIN PĂCAT
A fost o noapte-n care, un șarpe înălțat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranță de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!
Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-același șarpe care mă-mbie-a face plod,
Să înmulțesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopții-n care trecut-am în păcat
Și-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu șarpele din mine s-o iau de la-nceput...
De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toți îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași în oglindă
La primul cântat de cocoși,
Mama ne umplea buzunarul cu rouă,
Noi plecam uzi până-n cer, radioși,
Când tata tăia întunericu-n două.
Cupola discretă ne-mproșca cu catran
Dar simțeam cum ne mângâie briza...
Pașii pe cer îi făceam simultan
Plin de jderi, lunecând cu banchiza.
Ne cădea alburii, picături de pe frunte,
Niște perle rotunde, acolo pe glod,
Dar topeam în ozonul de munte mereu
Duhuri turbate vuind lângă pod
Se rupea întunericu-n palme,
Frământat de mânerul samarului greu,
Stelele reci zornăiau zori mai calme,
Între pas și-ntre suflet mereu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagănul bocancilor pe un pervaz
Bocancii soldaților ațipesc pe un pervaz,
Smuls din fereastra lumii boțite,
Cutreierând vise din macaz în macaz,
Descălțați de ei înșiși, și fără cuvinte.
Bocancii aceia cu glod din infern,
Și cu speranța în pereți, coșcovită,
Trăiesc moartea însăși prin glonțul etern,
Și viața întreagă ce-o să-i înghită.
Bocanci ai tranșeelor săpate -n cuvinte
Ce învârt în suflet mori de vânt,
Siberiilor ce vin să te alinte,
Când nici nu ești înscris la cuvânt.
Bocancii aceia de dor și baladă,
Ce-și caută drum fără porunci,
Sunt obosiți și sătui să mai vadă
Cum omenirea doarme-n papuci...
[...] Citește tot
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!