finalitate

Fiinţa umană concretă a fost creată de Dumnezeu în vederea unei finalităţi supranaturale, fericirea desăvârşită ce nu poate fi atinsă decât în viaţa de dincolo prin vederea lui Dumnezeu. Această vedere nu poate fi căpătată de om numai prin capacităţile sale naturale, însă omul poate atinge o fericire imperfectă în această viaţă prin exerciţiul capacităţilor sale naturale, ajungând la o cunoaştere filosofică a lui Dumnezeu prin intermediul creaţiei sale şi prin dobândirea şi exerciţiul virtuţilor naturale. Finalitatea naturală, fericirea imperfectă, este pe măsura naturii umane şi a capacităţilor umane, dar cum omul a fost creat pentru o finalitate ultimă supranaturală, finalitatea naturală nu îl poate împlini;ea este imperfectă şi este îndreptată dincolo de sine.

citat clasic din Sfântul Toma de Aquino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna de la capătul drumului

poate că... ştiu. mulţi sunt speriaţi... şi eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se ştie că orice fenomen are o finalitate.
şi viaţa e tot un fenomen. fenomenal aş putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înţeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că şi tu ai fost ca ei
şi uneori chiar şi tu uiţi
uiţi pentru că acum acum ai mai multă răbdare
şi altă înţelegere a lucrurilor
acum ştii că orice ai face, soare îşi vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
şi nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viaţa e trăibilă sau nu, dar ea,

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Eroul poemelor din Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), odată ajuns la Marele Abis al Pacificului ("Groapa Marianelor" de 10916 m), fireşte, abordează ‒ şi "la curtea împărătească a elementului Apă", ca şi în cazul celorlalte patru ‒ nu numai suprafeţele în aure poliedrale, ci şi "profunzimea înrăzăritoare", anticipând, anunţând prin veacuri chiar şi acea contemplatoare convingere aforistic-nietzscheană potrivit căreia "de priveşti multă vreme în abis", mai totdeauna, eşti întâmpinat de o finalitate a reciprocităţii, cu un "abis contemplator, la rândul său, din tine"...: "De bună seamă, am dat din nou la iveală ce-am căpătat, / ce-am căutat cu mintea între Mare şi-Abis, / ca să mă retrag de la prăpastia de sulf, / la clocotirea Marelui Abis al gurguielor / ca ăl din centrul scutului"...» ‒ (3) / 23 ianuarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 54 sq).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» (23 ianuarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Editor Whedon

Să fii apt pentru a sesiza fiecare aspect al problemei;
Să fii în oricare parte, să fii totul, de nimeni dependent;
Să ajustezi adevărul subordonându-l unui scop,
Să foloseşti sentimentele mari şi pasiunile familiei umane
Urmărind un plan pre-stabilit, un finalitate ştiută dinainte,
Să-ţi porţi masca precum actorii greci;
Ziarul tău de opt pagini – în spatele căruia prosperi,
Proclamând prin mari microfoane:
"Acesta sunt eu, colosul",
Trăind astfel viaţă de şarlatan,
Otrăvind lumea cu cuvintele anonime
Ale sufletului tău clandestin.
Să scurmi murdăria scandalurilor pentru bani,
Expunând-o vânturilor răzbunării,
Sau să trafichezi hârtii
Strivind reputaţii, sau chiar trupuri, dacă era necesar,
Pentru a câştiga cu orice preţ, mai puţin al vieţii proprii,
Gloria puterii demoniace, subminând civilizaţia,
Ca un copil paranoic care pune un butuc pe linia ferată
Şi face să deraieze trenul accelerat.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tufele de rozmarin

noaptea se arată calmă şi liniştită, mai ales când te simţi bine
şi nu îţi este teamă de nimic?
teamă? de ce?
de moarte să spunem...
de ce mi-ar fi teamă de ea? vezi tu, omul are spaimele lui
şi pentru a şi le învinge pune tatami lângă tatami
reducând teama lui de necunoscut
şi vrei să spui că nu-ţi e teamă de Ea?
de ce mi-ar fi? oricum, ştiinţa ne spune că totul are o finalitate
şi până la urmă nici Dumnezeu nu iese din cuvantul ei
al morţii?
nu al ştiinţei. omul vrea să creadă că este fiica lui
dar ştiinţa este darul lui Dumnezeu,
ca să ne scoată din depresie.
pentru că nu poţi măsura imensitatea cu cotul
şi eternitatea cu răsuflarea
oricât de relaxat ai fi
de ce ai venit?
nu trebuia?
nu te-am chemat

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul îngheţatei

Chemaţi-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, şi-i cereţi-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsaţi damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obişnuite cu uzura; şi lăsaţi băieţii
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsaţi ceea ce este să pună capăt aparenţelor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

Deschideţi scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luaţi
Cearşaful pe care-a brodat cândva nişte porumbei
Şi-ntindeţi-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei ţepene ies în evidenţă, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece şi de tăcută.
Lăsaţi lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară

Vară

Seara tace tânguirea
Cucului în pădure.
Mai adânc se înclină grâul,
Macul cel roşu.

Neagră furtună ameninţă
Peste colină.
Vechiul cântec al greierului
Se stinge pe câmp.

Nu se mai mişcă frunza
Castanilor.
Pe scara în spirală
Îţi foşneşte rochia.

Liniştită străluceşte lumânarea
În odaia-ntunecată;
O mână argintie

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!