finalitate

Dacă nu te gândeşti dinainte cui te adresezi sau pentru cine eşti tu popular, dacă nu te gândeşti şi la finalitate şi nu ştii să răspunzi de ce şi pentru cine, atunci s-ar putea să scrii degeaba, să nu vinzi nimic.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poporul care găseşte în finalitatea sa spirituală condiţii prielnice pentru munca şi dezvoltarea sufletească a majorităţii membrilor săi, numai acela este sigur de viitor. Poporul cu o finalitate spirituală corcită din diferite tipuri este un popor pierdut pentru istoria omenirii.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂ NUMERI TOATE STELELE CE STRĂLUCESC PE O NOCTURNĂ BOLTĂ
Să numeri toate stelele ce strălucesc pe o nocturnă boltă
Ori boabele de grâu ce cad din spice-n lanuri după o recoltă,
E trudă de Sisif îndelungată fără o finalitate,
Dar e un mod prin care a Omului răbdare se dezvoltă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AŞCHIE DE SUFLET

Pe săgeţi de vânt purtate,
Într-o calmă reverie,
Ruptă de realitate,
Cuprinsă de feerie,
Caut o finalitate.

Se prelinge ca un şarpe,
Drumul, aşchie de suflet,
Tânguitul unei harpe,
Se încolăceşte-n urlet,
Inima-mi strigă doar: "Carpe"!

Mă visez uitând de toate,
Viaţa nu e amăgire,
Cer tainul de dreptate,
Încă vreau o prelungire
A iubirii aşteptate.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martorii

s-au pierdut... martorii – mi-au murit
mama şi tata, profesorul de pictură mereu
tânăr fratele şi prima învăţătoare olimpia mă
riuţă – de ce
aş mai trage linii şi pensule-n pânze –
cine va şti că elevul cu familie destrămată
s-a ajuns printre doamne şi domni (?!)
de ce un art
ist trebuie să suporte toate aceste
exerciţii fără finalitate deşteaptă
ale unui dumnezeu miştocar miştocar?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi umbla cu argumente peste argumente într-un ceas măreţ al renaşterii – Dragobetele. Îşi cere azi dreptul la renaştere, la înmugurirea pământului, la desmorţirea cerului şi a cântului păsărilor, la continuitate – care exprimă direct înţelepciunea lui Dumnezeu.

Nu există motivaţie pentru a determina o finalitate a unui elan sufletesc ce se vrea a fi vis, emoţie şi deopotrivă renascentist. Renaşterea reprezintă îndemnul la aprecierea justă pentru ceea ce suntem şi ne-a dat Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer albastru deasupra noastră, cer negru dincolo de el. Primul, o pojghiţă protectoare ca o aură de seninătate, al doilea abis întunecat şi rece, punctat de faruri incandescente multicolore, ale căror raze străpung de miliarde de ani nemărginirea pentru a ajunge până la privirile noastre întrebătoare. Niciunul însă adevărat, doar amăgiri şi scorneli ale minţii omeneşti, iscoditoare dar tributară unor viziuni distorsionate asupra cerurilor imaginare de deasupra. Când de fapt totul nu e decât hău şi văgăună fără margini, fără scop şi fără finalitate.

Mihail Mataringa (31 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta omului împotriva propriului destin este cel puţin amuzantă, dacă nu chiar ridicolă. Nu poţi lupta împotriva unui "dat", împotriva a ceva ce trebuie în mod necesar să se înfăptuiască. Lupta însăşi este predestinată, ea face parte din scenariu. Nu înţeleg prin asta adoptarea unei atitudini defetiste, de abandon şi resemnare în faţa fatalităţii. Doar că "fatalitatea", înţeleasă ca finalitate obligatorie, puţin se sinchiseşte de strădania omului de a i se opune, strădanie care nu reprezintă altceva decât o etapă intermediară în drumul cu o singură direcţie. E un fel de luptă a destinului cu sine însuşi, din care tot el iese învingător.

Mihail Mataringa (5 septembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ultimă realitate relativă există ca finalitate pentru oricine, ca o ultimă secvenţă din lanţul viului sau a conştiinţei existenţei fiecăruia. Repetabilitate se poate să existe, dar nu identică. Această constatare se face poziţionat faţă de entităţile mici sau mari, toate acestea în interacţiune reciprocă şi inegală. Egalitate nu există şi nici echilibru încă. Pentru ce este "infinit" de mic sau "infinit" de mare, luate împreună, există un "ultim" final la care se va ajunge, prin repetabilitate de începuturi şi sfârşituri pentru întreaga materie universală cu tot ce cuprinde aceasta, inclusiv cu conştiinţele care se pot autoconstata până la marea perfectibilitate.

Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva

Pentru copiii Holocaustului şi pentru copii de la Nakba

Ceva inevitabil s-a pierdut –
s-a pierdut ca nişte vapori palizi învăluiţi în razele lunii,
dispărând duşi de-o pală de vânt înspre întinderile stelare
incomensurabile şi pustii.

Ceva de necapturat a dispărut –
a dispărut în vârtejul de frunze şi-n iluminările toamnei,
scuturat în ceaţă împreună cu foşnitul subţire-al ierbii uscate
şi-al amintirii.

Ceva de neuitat este deja trecut –
împins dintr-o scânteie în nimic – sau în chiar mai puţin,
a cărui finalitate a fost măturată-într-un colţ, unde zace
în praf şi-n pânze de păianjen şi-n tăcere.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!