Poezii despre enigma, pagina 4
Sărbătoare
De sărbători poetul se sărbătorește
amintindu-și de vechea lege
a cuvântului care
vai-vai a fost la început
o cât a trebuit să aștepte
până când drumul o drumul
a strălucit ca un pom roșu
în pieptul său plin de iubire
astfel mi-a șoptit în acea seară
cu o voce dulce ca o enigmă
ea cea ascunsă în pământul adormit
sub zăpezile imaculate ale promisiunii
fericit este sufletul meu
scufundat în tăcere și așteptare
stau singur și ascult amurgul
cucerindu-mă ca pe-o cetate părăsită
poezie de Dan Laurențiu din Poziția aștrilor (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigma zorilor
ăst site nu merită un poem
cânt de imn nu-i demn de-al descrie
că din sufletele alienate gem
distanțele omului de lemn
azi când dinți de ceas
mușcă din scâncetul poetic
când revoluția cheamă
ca o lichea izgonită-n suburbie
sub cerul inert
parcă necăzut cum ne era blestemul
toate popoarele se caută-n cupole
departe de noi
lumea se trezește
visul a renunțat s-o fure
să-i paralizeze sufletul
deși totul e să simți
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi
Îmi rostogolesc gândurile
de zeci de ori
în minte
până să le închid
în cutia cuvintelor.
Pasărea albă
a atins cu aripa
cea mai de jos stea;
astăzi rănită de lumină,
plânge pe cel mai înalt munte
de pe pământ.
Cred că iubirea e un joc
cu două persoane
din care nimeni nu câștigă
decât cel mult o inimă.
Asfințitul cade spre noi
cu roșu și galben,
picurându-ne pe buze
o noapte sau un vis.
Ne apropiem unul de altul
[...] Citește tot
poezie de Mariana Câlț
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou votiv
Vântul, rătăcit târziu pe deal,
mătura poteca-ntortochiată,
un amurg de toamnă ireal
dezlega enigma dintr-odată.
Din trecutul ce părea lăsat
la o margine de gând precară
ajungeau pe umbre de păcat
dorurile-n cântec de vioară.
Desfăcute-n ritm de triolet,
repuneau pe cuget neuitarea,
cu bemoli pictați în violet,
printre note căutâdu-și calea.
Iar diezii, fără portativ,
răscolind cărările rebele,
cu o tușă de tablou votiv
mă legau în visurile mele.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 octombrie 2019 (15 octombrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbați
Pentru că ești, doamnă, exact așa cum ești,
Ei te declară-o stea pe hărțile cerești;
Dacă răspunzi la sentiment, gata,
Din tine vor încerca să facă alta.
După ce te-au prins, se închide cercul,
Doresc să te transforme pe de-a-întregul;
Forma, felul tău, devin enigmă, toană,
Ei te vor cu totul altfel de persoană;
N-acceptă să duci pe lume propria ta cruce,
Vor să te influențeze și să te educe;
Tot ce-au admirară, azi li-i cu deochi,
D-aia-mi îmi fac silă, să nu-i văd în ochi.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Alchimia sufletelor
E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forța ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
și-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"
El n-are logică - el e iubire -
și nu-nțelege cum de e posibil,
când totul este clar și e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire
c-un altul, care e menit să-ți fie
aproape și acum și-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întărește simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -și numai el- o știe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua stropitului
Merg băieții pe la fete
Cu parfum să le stropească,
Beau rachiu, nu să se-mbete,
Ci să stea să mai vorbească.
Când băiatul scoate sticla
De parfum și o stropește,
S-a și descifrat enigma,
Cine pe cine iubește!
Se înțeleg doar din priviri
Și cu zâmbetul pe buze...
Când se nasc marile iubiri,
Îngerii-s doar călăuze!
Dar mereu fata-și alege
Dintre cei mai frumoși feciori
Și-apoi roadele-și culege,
Când peste ani o trec fiori!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou votiv
Vântul, rătăcit târziu pe deal,
mătura poteca-ntortochiată,
un amurg de toamnă ireal
dezlega enigma dintr-odată.
Din trecutul ce părea lăsat
la o margine de gând precară
ajungeau pe umbre de păcat
dorurile-n cântec de vioară.
Desfăcute-n ritm de triolet,
repuneau pe cuget neuitarea,
cu bemoli pictați în violet,
printre note căutâdu-și calea.
Iar diezii, fără portativ,
răscolind cărările rebele,
cu o tușă de tablou votiv
mă legau în visurile mele.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou votiv
Vântul, rătăcit târziu pe deal,
mătura poteca-ntortochiată,
un amurg de toamnă ireal
dezlega enigma dintr-odată.
Din trecutul ce părea lăsat
la o margine de gând precară
ajungeau pe umbre de păcat
dorurile-n cântec de vioară.
Desfăcute-n ritm de triolet,
repuneau pe cuget neuitarea,
cu bemoli pictați în violet,
printre note căutâdu-și calea.
Iar diezii, fără portativ,
răscolind cărările rebele,
cu o tușă de tablou votiv
mă legau în visurile mele.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Destinul meu
Tu ești scânteia mea de viață,
Născut în lacrimi la ceas sfânt,
Voința tatălui ceresc,
Enigmă a vieții pe pământ.
Ești muza stelei călătoare,
Pe agitatul drum al vieții,
Ești dărnicia întruchipată,
În suflet viu, plin de culoare.
Tu ești oceanul vieții mele.
Ești răsărit către apus,
Ești uraganul nemilos,
Pentru pedeapsa celor rele.
Ești orizontul meu de viață,
Iar eu pământ însuflețit,
Ești zala unui lanț de vieți
Și un întreg pân la sfârșit.
poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!