Poezii despre enigma, pagina 3
Fuga ochilor
enigmă suicidară
sau
o simplă stratagemă (?!)
câteva secunde de mozart
o fugă muzicală
cu flăcări și lacrimi
jurământul citit din ochii ei
direct cu proprii mei
ochii au genele pliate
după revoluția culturală
secundele fac zarvă
fug ochii noștri fuga
în c minor executată
de doi ochi frumoși
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvasă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvașă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nano-introvertire
Trăiesc în interiorul unui spațiu...
... din carne, țesuturi și oase
Aflat în afara altui spațiu...
... din cărămizi, mortar și ferestre
Descopăr că mai există un spațiu...
... din pământ, copaci și cer
Peste care se așterne alt spațiu...
... de stele planete și aștrii
Dincolo de care se află un spațiu...
... de necunoscut, neprevazut și... apoi
Dar mai bine mă întorc în spațiul...
... ce găzduiește Enigma din noi
poezie de Jan Țigănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri
suflet ce curge,
incet, incet,
pe mormantul meu...
... as vrea sa nu mai plangi,
as vrea ca sarutul a-mi fii mai dulce,
nu stiu...
lacrima ce-mi curge parca e tot mai rea,
si doare, te doare,
o simt mai grea...
in schimb ochii tai straluc ca in prima zi, mereu acea enigma,
mereu in delir...
inchizi ochii, soptit,
abia te aud:"-te iubesc atat de mult!"
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Larisa
E la Orange o fătucă
Cu ochi verzi și fusta scurta
Unii vin si vor urgent
Internet-- abonament.
Ea zambeste ca o diva,
Raspuns scurt, fara enigma
Eu gandesc privind-o-n fata
Fata asta e isteata.....
Ma intreaba: Dumneavoastra?
- Eu? Vecina langa casa
Vreau sa-ntreb doar cum te cheama?
Ea zambeste pe sub geana!
-Larisa, va cunosc de mica
(Anii trec și frunza pică)
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu timpul...
Cand iti voi afla secretul!
Numai Osiris cunoaste
Nime-n lume, gand nu are,
Ce enigma, ascunzi tu moarte.
Cate lacrimi?-nu au rost!
Dar durere?-nu cunosc!
Oare cate vor mai fi,
Pana te vom desluji.
Am aflat!-nu esti o taina,
Tu esti doar sfarsitul ei.
Stiind ca am sa trec abisul-
NU sunt pregatit,-ce vrei?
Am sa imi platesc tributul,
Datorat destinului,
Tu esti o eternitate,
Noi suntem ai timpului.
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștreangul atârnat de viață
Răsăritul meu în lume
Zi și noapte se perindă
Și mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e
Ață atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naștere spre moarte
Până trece pe alt mal
Un mister sau o enigmă
Ștreangul atârnat de viață
Legănându-se răsfață
Miezul dintr-o paradigmă
Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Petrecându-se înaltul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștreangul atârnat de viață
Răsăritul meu în lume
Ca-ntr-un vis mi se perindă
Și mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e
Ață atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naștere spre moarte
Până trece pe alt mal;
Un mister sau o enigmă
Ștreangul atârnat de viață
Legănându-se răsfață
Miezul dintr-o paradigmă
Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Dintr-un port în celălaltul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni
nu știe unde au dispărut
șoarecii din casă au ple
cat (?!)
și ne-au lăsat un mic
șoarece gri de lemn de cireș
în ascunzătoarea lor din cămara um
plută
cu de toate pentru izolarea
trecută la prezent nimeni
nu reușește să afle enigma
erai obișnuită să vină șoricica
și să vă uitați în oglindă
când te pieptănai nu era din aia electrică
ne uităm la cap
cana
goală nefolosită de ani de zile
brânza neronțăită de șoarecele de lemn
de cireș frumos modelat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!