elen

Vara la fermă

Paie – nişte fulgere domesticite zac pe iarbă
Sau atârnate în zig-zag gardurilor vii pun barbă.
Apă verde-n teica spre care caii diseară-or să se-îndrepte.
Nouă raţe calcă legănat în două linii drepte.

O găină scrutează-atentă cu un ochi nimicul,
Apoi îl ciuguleşte. De pe cerul gol, negru trăgând pe el ilicul,
Un lăstun plonjează şi, fulgerând din aripi prin hambar,
Se avântă, săgeată, spre înălţimi albastre iar.

Nu gândesc. Stau pe iarba moale-întins, timpul ignorând,
Mi-e teama de locul în care m-ar putea duce-un gând.
Alături, un greiere cu-alură de elen la proba de pancraţiu
Îşi întinde membrele şi pe sine însuşi se regăseşte-n spaţiu.

Sine peste sine. Stau pe-un vraf de euri sau intru pe o poartă
În regatul necuprins al timpului – şi c-o mână-abstractă
Ridic ferma-n aer ca pe-o pleoapă şi văd, ciorchine,
Fermă peste fermă-n fermă, iar în centru mă-întâlnesc pe mine.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşind în compania altora

Motto: "Dacă am greşit, am greşit în companie cu Abraham Lincoln" – Theodore Roosevelt

Dacă înşir rime oarbe sau care sună anacronic,
Dacă scriu ameţit de-al drogului sirop
Şi-astfel poezia respiră-aritmic, cacofonic,
Păcătuiesc, dar împreună cu-Alexander Pope.

Dacă gramatica mea o mai ia pe arătură,
Şi limbii engleze i se mai rupe pe la tivuri câte-un fir,
Am un alibi care mă scuză cu-asupra de măsură:
Asta i se întâmpla şi bardului din Avon, Shakespeare.

Când, nu rareori, la strugurele din sticlă
Poftesc, uitând ispitei să-i trag frâna,
Recunosc, cârtitori pizmăreţi, că, la o adică,
Greşesc, dar oare-alături de Burns nu-mi dă mâna?!

Dacă din când în când oftez "Vei fi a mea! "
Pe nevasta altuia tânjind s-o văd fără jupon,
Amintiţi-vă, a învins şi pe-alţii dragostea –

[...] Citeşte tot

poezie de Franklin P. Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!