elen

Iva: Olaf? Nu mai ţin minte! Unde vine România?
Olaf: E o insulă în mijlocul Oceanului Indian. Mare exportatoare de banane!
Elen: Este o ţară minunată. Bisericile sunt pline, puşcăriile sunt goale...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura rămâne atât timp cât există atmosfera spirituală, dogmele din care a izvorât. Îmbătrâneşte, apoi se usucă şi moare. De aceea există o singură civilizaţie greacă, risipită o mie de ani pe atâtea tărâmuri, şi există mai multe culturi, care nu sunt decât poziţiile spirituale ale poporului elen.

Mircea Eliade în Itinerariu spiritual
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ala: România? Am auzit de România! Marco avea acolo afaceri importante...
Venera: Ce este România?
Ala: Un paradis!
Elen: Paradis? Sunt aşa de credincioşi?
Ala: Este un paradis fiscal!
Olaf: Au impozite aşa de mici?
Ala: Ah, nu! Impozitele sunt mari! Dar plata lor este facultativă...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Alo, Alo... Mă auziţi? Da, doamnă... Am restabilit legătura... Poftim? Veniţi chiar acum să ne luaţi? Serios? Cu bricul Mircea? Alo! (Supraexcitată). Iar s-a întrerupt... Cu bricul Mircea?...
Venera: Ce nostim! Vin să ne ia cu dricul...
Olaf (indignat): Nu cu dricul, ci cu bricul, stimată doamnă! E un vas de război!
Iva (către Venera): Muiere! Nu te băga, dacă nu te pricepi la marina militară...
Elen: Noi nu ne băgăm! Noi ne introducem, stimate domn! E o mare deosebire semantică...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am vorbit niciodată despre evrei cu respectul care li se cuvine, şi asta din cauza temperamentului meu elen... Acum văd că grecii n-au fost decât nişte adolescenţi frumoşi, în timp ce evreii au fost tot timpul bărbaţi puternici şi neînduplecaţi... şi dacă mândria naşterii n-ar fi contrară spiritului bătrânului revoluţionar şi democrat ce sunt, aş putea fi mândru... că sunt descendent al acestor martiri care au dat lumii un Dumnezeu şi o morală şi care au luptat şi suferit pe toate câmpurile de luptă ale spiritului.

Heinrich Heine în Confesiuni (1854)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Simt că turbez! În sfârşit, ne-a picat din cer un bărbat! Unul cam trecut, dar adevărat! Nu ne rămâne decât să-l împărţim în mod egal între noi! (Ia un cuţit de pe tejghea). Lăsaţi-mă pe mine să-l tranşez...
Elen (se opune, speriată): Venera, ai înnebunit? Doamne, ce poate face abstinenţa dintr-o femeie!
Venera: Da, cred că am înnebunit! De patru ani ne rugăm, şi individual, şi în echipă... Şi acum, cerul ne trimite în sfârşit marfă! Cam expirată, vedem şi noi! Dar avem marfă de genul masculin! Marfă! Marfă! Marfă!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida

Mediterana, sub flamura zării,
mă-ndeamnă cu valul ei - braţ înspumat.
Alerg, nebunatic, din urma uitării
spre ţărmul de Ochiul Suprem admirat.

Visarea-şi aruncă ancora grăbită,
de unde Trecutul se lasă pornit:
din ceaţa uitări răsare-Atlantida,
de valul turbat trasformată în mit.

Pe lacrima mării sclipesc diamante:
Tezaur Elen risipit peste tot.
Sub lava tăcerii destine presate,
remeditate de Platon, Herodot...

Torpilele-gânduri străbat Veşnicia
pa arhipelagul de taină păzit.
Din freamăt de vis Atlantida re-nvie,
De unde Trecutul se lasă pornit.

poezie de Alexandru Doga din florile dalbe (5 noiembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul grec plăteşte cu sânge non-sensul destinului; el ispăşeşte absolut răul vieţuirii, pe când creştinul în Absolut. Minciuna mântuirii a domolit universul uman şi a răpit vieţii farmecul înnebunitor al ireparabilului. Omul n-a născocit o laşitate mai ruşinoasă ca învăţătura eliberării prin raiuri şi patroni cereşti. Creştinismul e renunţare la soartă, pe când tragedia antică expresie a esenţei omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, aşa cum face acea credinţă. Marele elen ştia că noi n-avem decât ieşirea unui sfârşit patetic, şi că viaţa-i un exil ucigător, din care scăpăm numai ca proşti actori, ca existenţe de mâna a doua.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Ai dreptate, Venera! (Arătând spre Olaf). Cadavrul acesta mi se pare viu şi seducător. În duhoarea lui eu simt arome tari... (Îşi lipeşte pieptul de buzele lui Olaf).
Elen (naivă): Vrei să-l alăptezi?
Venera: Vreau să-l trezesc! Având în vedere criza mondială de bărbaţi, îl declar fermecător. (Tare). Vreau să mă culc cu el! Iar voi n-aveţi decât să vă uitaţi! Nu-mi va fi uşor. După cum arată va trebui să lupt. Doarme profund! Toată masa aceasta genetică, masculină şi diformă, tremură ca o piftie. Dar eu îl voi trezi, pentru că eu sunt o luptătoare. Vă asigur că veţi avea un spectacol pe cinste. Vreau să mă culc cu acest Făt Frumos de la second hand!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri antice

Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiţii în descrieri superbe,
Când totul era la început.

Te mişcă teama pentru zei,
A cântăreţului elen Homer,
La Sofocle destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.

La toţi anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?

Nu exista Oxfordul, nici Sorbona,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe Antigona,
Sofocle? Unde oare a-nvăţat?

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!